Zilele trecute mi-a picat în feed un clip cu telefoane din anii 2000 și am rămas un pic blocat. Nu doar de cât de diferit arătau, le țin minte, că lucram în telecom atunci, ci de cât de curajoși erau producătorii atunci cu designul. Am avut un mic moment de wow, urmat de clasicul oftat: „nu se mai fac telefoane ca pe vremuri”. 🙂
Tehnologia a evoluat fantastic, nimic de zis. În anii 2000, dacă aveai un telefon cu cameră de 2MP, erai boss. Sunai, trimiteai SMS-uri și, dacă te simțeai rebel, mai prindeai un scor bun la Snake. Smartphone-urile? Exista BlackBerry, dar era pentru oameni serioși, care trimiteau emailuri la 10 seara din taxi. Nu pentru muritorii de rând ca noi.
Fast forward în 2025 și ai în buzunar un supercomputer cu camere care te fac să îți lași DSLR-ul acasă, conectat non-stop la AI. Faci poze, editezi clipuri, trimiți documente, ba chiar comanzi mâncare în timp ce ești în ședință pe Zoom. Laptopul? Pentru unii e deja opțional, în jurul meu aud tot mai des de oameni ce au doar smartphone și atât.
Și totuși… ceva s-a pierdut pe drum.
Uită-te la toate telefoanele noi. 99,99% sunt niște dreptunghiuri elegante, reci, din sticlă și metal. Da, arată premium, sunt eficiente, dar parcă toate sunt copii după aceleași trei modele. Dacă vrei să ieși din tipar, îți iei un pliabil. Dar și ăla e tot un dreptunghi pe care îl faci pătrat, și cam atât.
Compară asta cu ce aveam în anii 2000. Nokia 7600 – un romb ciudat, dar simpatic. Siemens Xelibri 6 – părea că l-ai scos dintr-un film SF. Samsung Serene – pentru business. Nokia N93 – o cameră video mascată în telefon. Erau vremuri când fiecare brand încerca ceva diferit. Unele idei au fost eșecuri memorabile, dar măcar era curaj, diversitate, creativitate, tupeu.
Azi? Toți joacă safe. Pare că designul telefoanelor a intrat în era uniformelor. Slefuite, impecabile, dar plictisitoare.
Așa că da, tehnologia a evoluat spectaculos, dar parcă am pierdut bucuria de a avea un telefon care să spună ceva despre tine, nu doar să bifeze specificații.
Tu după ce telefon salivai în anii 2000? Eu am visat luni întregi la un Sony Ericsson K750i, până ce mi l-am putut permite. 😄
Nokia 7110. Matrix style.
Toți am visat la ăsta când a apărut Matrix.
Am dat o avere pe un samung micut de tot, apoi pe un Motorola RAZR. Bai ce frumoase erau. LH Chocolat .. oh … si pe ala l-am avut. Acum am un iphone cumparat de 4 ani si l-oi schimba cat se rupe de tot (am avut unul de 7 ani si l-am schimbat numai cand nu mai incarca). Primit de la un prieten.
Da, era fain LG Chocolat ca design, toate doamnele îl cereau pe acela în magazin.
Nokia E65 – l-am primit de la niște rude, second deci. Îl aveau din Italia.
L-am folosit de toți banii, am schimbat carcasa la el când s-a rupt etc.
Acum 15 ani era o experienta sa schimbi telefonul, un proces de la ales telefon, învățat funcții noi, alt OS, improvement real.
Schimbam carcasele cu ochii închiși la ceva Nokia de a lui tata , îl deschideam să îl curat de praf, pff
Acum treci de pe roșu pe verde.
True, era o nebunie cu carcasele, husele, șnururile.