Sunt norocos, fac parte din generația care a prins desenele animate la televizor fără titrare. De voie, de nevoie, am învățat engleza dinainte să o fac la scoală, și s-a lipit instant de mine, în sensul că acum citesc în engleză aproape la fel ca în română. Îmi e milă de ăștia mici de acuma, care văd la tv doar programe în română, inclusiv desenele animate. Noroc de filmele americane că mai învață și ei câteva expresii în altă limbă. La fel și cu italiana, am prins perioada când prin cablu nu erau decât canalele TVR, iar PRO TV-ul abia făcea ochi. Unde puteai vedea filme și emisiuni faine? Pe canalele italiene, gen RaiUno, RaiDue, Italia1, Rete4, Canale Cinque. Uite așa am învățat și italiana fără profesor, iar când am ajuns în Italia ziceau cei de acolo că eu sigur am stat o perioadă cu niște italieni, nu am cum să știu italiana așa de bine doar de la televizor. Eh, câțiva ani de experiență contează. Buun, vine la rând franceza. Făcută vreme de 10 ani atât în școala generală cât și în liceu, dar fără tragere de inimă. O înțeleg, dacă e vorbită lent, ba pot și să particip la o conversație, dar nu sunt mulțumit de ea, nu sunt la nivelul conversațional pe care mi l-aș dorit. Adaug la asta faptul că plec în octombrie cu familionul în Franța pentru câteva zile de Paris mon amour, și motivația mea de a re-învăța limba franceză crește. Din experiența proprie…