Sa facem afaceri pe Twitter

In ultima luna am observat o chestie interesanta pe Twitter: tot mai multe firme romanesti isi fac cont si interactioneaza (pe bune) cu utilizatorii de Twitter, clientii actuali sau cei potentiali. Pana acum ma adaugau in lista lor persoane fizice, acum sunt asaltat de companii care vor sa ma urmareasca, mai mult sau mai putin interesate de ce scriu eu. Exista 2 variante: 1. Firmele au descoperit ca mitul social media e pe bune, chiar pot optine rezultate daca se implica in activitatea online. 2. Firmele au taiat tot ce se putea din bugetul de marketing, au descoperit in online o metoda de promovare „gratuita” si sunt dispusi sa o incerce, mergand pe principiul „nu avem bani pentru alt gen de promovare si in plus nu pierdem nimic”. Mi-ar place sa cred ca e varianta 1 dar uitandu-ma in jur sunt 90% sanse sa fie de fapt varianta 2. Firmele descopera canalele de promovare online nu pentru ca s-au desteptat brusc, ci pentru ca lipsa de bani ii determina sa recurga la solutii pe care inainte le ignorau.

Citește mai departeSa facem afaceri pe Twitter

Cu Vodafone chiar si bloggerii isi cer iertare

Misto ideea Vodafone de a extinde campania cu vedete si in blogosfera romaneasca. Piticu cu Zoso, Arhi cu Manafu. Pe mine ma zgarie insa  expresia „imi cer scuze”. Gasiti aici o analiza mai detaliata a originii expresiei. In principiu formularea e acceptata unanim in limba romana, dar eu tot cred ca lasa loc de interpretari. Salut mai, te-am sunat ca sa iti cer scuze. Ok, vrei sa iti ofer eu scuzele mele? Nici vorba. Recunosc ca si eu mai folosesc expresia, deci nu arunc cu pietre in nimeni. Totusi, mai ales intr-o reclama cred ca ar fi dat mai bine „te-am sunat ca sa imi cer iertare”, „imi pare rau” sau un simplu „scuze”. Apropo, in reclamele cu vedete Puya nu „isi cer scuze” ci spune „imi pare rau”, doar Ramona Badescu „isi cere scuze”, desi, daca ar fi sa o luam logic ar fi trebuit sa sune pentru „a oferi scuze”. Campania a prins la publicul tanar fara indoiala. Cu ocazia asta, sunt sigur ca lumea isi va cere scuze mai mult decat va spune „imi pare rau”. E pe trend, pana si vedetele o fac.

Citește mai departeCu Vodafone chiar si bloggerii isi cer iertare

Abonamentele Orange si facturile marite

Prin decembrie anul trecut sunam la Orange pentru a-mi modifica abonamentele, 3 bucati la numar. Pentru numarul propriu mi-am ales un abonament de 3 euro cu o optiune de 5 euro, beneficiind de 50% reducere pentru abonament pentru 1 an. In concluzie plateam 6,5 euro si primeam 400 minute Orange, 50 minute nationale si 500 sms-uri in Orange, la care se adauga inca 35 minute Orange pentru ca sunt client fidel si bun platnic. Nu am facut prelungirea abonamentului decat pentru un an, prietenii stiu de ce. O oferta decenta pentru .ro. Anul asta fac aceeasi faza odata cu expirarea perioadei contractuale, sun la Orange si le zic ca vreau un abonament similar cu ce am, la aproximativ aceleasi costuri, 6,5 euro. Pentru celelalte 2 abonamente mai noi s-a putut realiza schimbarea si le-am trecut pe Delfin 6 (400 min Orange, 50 min nationale, 50 sm-uri). Vreau sa trec si abonamentul meu tot pe acelasi plan, Delfin 6. Tipa de la Orange imi explica ca nu se poate, abonamentul minim pe care mi-l poate da e Delfin 8, pentru ca Delfin 6 e un abonament destinat clientilor noi eu cum eu sunt trecut la client Gold nu pot cobori sub o anumita valoare. WTF? Eu mi-as fi dorit si internet pe mobil, doar ca de 8 euro la Orange primesti doar Pantera 8, cu 450 min in retea, 60 minute nationale, niste sms-uri si doar 20 MB pentru internet pe mobil. Acum pentru un cunoscator 20 MB sunt frectie la…

Citește mai departeAbonamentele Orange si facturile marite

Drumul spre Ea

Era o noapte friguroasa de decembrie, numai buna de stat la povesti langa brad cu o cana de vin fiert in fata, alaturi de cei dragi. De fapt era chiar 24 decembrie, ajunul Craciunului, insa povestile erau departe de mine, la fel ca si cei dragi. O saptamana incarcata la serviciu ma obligase sa raman pe baricade pana tarziu, desi Craciunul era atat de aproape. Cand am reusit sa imi termin treaba ceasul arata deja ora sapte seara. Nasol. Am alergat prin Iasul impodobit de luminite, in cautarea unor cadouri aparute pe ultima suta de metri. Se facuse deja opt seara. Eu eram in Iasi. Ea era la Bacau. Eu obosit dupa o zi grea. Ea stresata pentru ca trebuia sa fiu deja de cateva ore alaturi de Ea. Pe strazi mai erau doar cativa trecatori infrigurati, rataciti ca si mine intr-un oras ce mi se parea in momentul ala atat de rece si strain. 120 de km si 2 ore cu masina ma desparteau de ea si de caldura Craciunului. Un fleac in conditii normale. Totusi, era 24 decembrie, eu eram terminat dupa 2 zile nedormite. Ideea unui Craciun singur in Iasi insa nu imi suradea deloc.

Citește mai departeDrumul spre Ea