Cred că am îmbătrânit, dar nu așa încet, ci brusc. Mi-am dat seama că zilele trecute am folosit de vreo 30 ori expresia “pe vremea mea”, si am doar 28 de ani. Nu, nu eram ironic, povesteam de lucruri de acum 5-6 ani.
Conform teoriei dezvoltării în plan psihologic, acum eşti la apogeul potenţialului personal, în plan cognitiv, afectiv etc. Şi acumulezi cea mai intensă experienţă. De-asta ai tendinţa să crezi că există o diferenţă enormă de vârstă între tine şi puşti de 18 ani. 10 ani pot face diferenţa oricând.
Zice Roxana.
Care e dilema mea – dacă la 28 de ani deja incep toate frazele cu “pe vremea mea”, la 50 de ani cu ce o să incep – a fost odată ca niciodată?
Eu am inceput sa zic “pe vremea mea” la sfarsitul clasei a X-a 🙂 http://saptepietre.blogspot.com/2008/07/pe-vremea-mea.html
Si-am tot zis. Acum, la aproape 28 de ani, m-am mai ponderat 🙂 Incep sa accept schimbarile, desi multe dintre ele nu-mi convin, ci chiar ma inspaimanta…