Uneori mă întreb ce e mai ok, un brand slab, care e de regulă asociat de public unui produs slab, sau un produs fără brand? Apropo, dacă vă interesează subiectul urmăriți No logo.
De exemplu, dacă ar fi să cumpărăm o pizza indiferent de locație de unde am prefera să o facem, de la Cocco Ricco, o pizzerie din Iași care folosește toate culorile în pliantele sale, sau de la Pizza for All, o pizzerie din Bacău (cred că e pizzerie) care nu are logo, nu are site, nu are datele firmei din spate, de fapt cred că nici brand nu are, în fond Pizza for All nu poate fi considerat brand, nu?
Ăsta era pliantul, pe spate erau doar sortimentele de pizza. E 2012 și sunt patroni care încă cred că pot vinde fără site, fără brand, fără o identitate distinctă. Nu mai zic de titlul înșelător, care sugerează că plătești o pizza și primești 3, când de fapt comanzi o pizza și primești două plus o sticlă de suc.
Eu nu cred că aș putea să comand o pizza de la Pizza for All. Când primesc un pliant de la un brand bine conturat, cu datele firmei la vedere, informațiile sunt mult mai credibile, pe când în cazul de față văd doar niște cuvinte puse pe o hârtie. Cine îmi garantează mie că dacă mă îmbolnăvesc după ce comand pizza de la ei găsesc firma ca să o trag la răspundere?
Voi ați comanda de la ei?
Pizza fără branding http://t.co/gTJoL5jO
si totusi, supravietuiesc cumva…
oare chiar sunt multumiti acei patroni de situatia lor generala? nu imi pot imagina ce e in mintea lor.
dar acum, sa o luam pe de alta partea, sunt „branduri” care fara sa acorde prea multa importanta marketingului o duc mai bine decat altii ce se zbat rau de tot…
@claw – sunt, dar depinde și de domeniul unde acționează brandul. Pizzeriile sunt la concurență acerbă, nu cred că ai șanse să reușești pe piața asta doar cu un fluturaș scris cu roșu, fără o identitate distinctă.
De aia e bine să investeşi în imaginea companiei. http://t.co/zc1i1Cyh
Daca tot ai deschis subiectul pizzeriilor, cea mai tare mi se pare Blue Viking din Brasov. Au un super pliant/meniu au o sigla care mie imi place, preturi decente. As cumpara o franciza la ei, daca as avea bani.
Legat de subiect, as alege oricand un brand slab decat un no-brand.
Nu mai comand de nicaieri pt. ca pur si simplu nu-mi place ce primesc. La Real am dat peste singura pizza care-mi place. Astepti 15 minute si-i iei direct din cuptor.
Si o iei*
Interesant ar fi de precizat ce înseamnă un un brand slab şi un brand puternic, căci pentru mine faptul că unul care o pizzerie şi un site plus pliante nu mă ajută să „simt” brandul, pt ca tot 45 de minute stau flamînd până vin aia, iar cât priveşte „Cine îmi garantează mie că dacă mă îmbolnăvesc după ce comand pizza de la ei găsesc firma ca să o trag la răspundere?”, dacă firma are site si pliante ce te face să crezi că poţi să-i tragi cumva la răspundere?
O firmă care investește mai mult în imaginea proprie prezintă mai multe garanții că nu va dispărea mâine, nu e logic? De aia îți cumperi mașina nouă de la un dealer cunoscut, nu de la colțul blocului.
nu stiam ca brand = imagine propie. Notat.
Din cate stiu eu un dealer auto e doar „societate abilitată sa comercializeze vehicule noi” şi faptul că vinde autoturisme de la o anumită marcă de la un anumit brand din piaţa auto e altceva. Brandul ajută în a diferenţia obiecte/servicii de valore şi calitate asemănătoare, ştii vorba aia „Brandurile de produse tin de produse. Brandurile de servicii tin de oameni” iar asteptarile pe care le avem depind doar de noi. La o pizza ce asteptare sa ai?.. sa fie mai ieftina, mai rapid servită, mai bună şi să nu mor de leptospiroză..dar recunosc s+ar putea sa vorbesc pe langa nu sunt cuoscator in ale marketingului sau brandingului.
@andrei – citeste asta – http://www.dragosalexa.ro/636/ganduri_industriale/marketing-pentru-mama-despre-branding/
Întîmplarea a făcut să dau peste articolul recomandat înainte de răspunsul tău. MUlţumes, idee e că eu nu prea cred în chestia cu creearea de brand, mi s epare un obiectiv foarte puţin palbile cu un consum de resurse finaciare destul de mare si rezultate neconcludente. Este corect şi faptul ca nu am văzut nicodată un plan sau o strategie de dezvoltare a unui brand. Eu lucrez într-un domeniu foarte pragmatic,unde lucrurile sunt doar alb şi negru – în sesnul că nu poţi filosofa: şurubul e şurub nu e altceva, iar să te duci la un superior să ceri un buget pentru o campanie de social media sau de branding nu suportă decât cifre exacte, lucruri măsurabile şi verificabile. Poate din acest motiv personal sunt sceptic cînd vine vorba de marketing şi branding, plus că există aceste două nivele: B2B şi B2C, care presupun că necesită abordări total diferite şi nu mulţi dintre superiori înţeleg diferenţele.
Eu nu cred ca as cumpara. La mine ambalajul vinde si cred ca daca patronii investesc in publicitate investesc si in calitatea serviciilor.