Nu vă speriați, internetul nu e pe moarte. Totuși, ar trebui să ne pese tuturor de felul în care se încearcă îngrădirea accesului la internet de către diverși jucători locali și globali, pentru că altfel internetul pe care îl știm acum ar putea să dispară. Despre asta e vorba când discutăm de neutralitatea internetului.
E fain să poți accesa rapid de oriunde orice site, blog, să poți să te îți alegi sursele de informații, să te dai liniștit pe Facebook, să te uiți la clipuri pe Youtube sau să te întinzi la discuții pe WhatsApp, nu?
Ei bine, sunt deja țări prin lumea asta în care chestiile astea, care nouă ni se par banale, sunt condiționate sau chiar interzise, de exemplu providerii americani de internet încearcă să blocheze accesul la Netflix sau să ceară mai mulți bani pentru a putea fi accesat la o viteză decentă. Și asta are legătură cu neutralitatea internetului, vă explică mai bine John Oliver:
Asta s-ar putea întâmpla și în Europa, chiar și în România, dacă stăm și ne batem liniștiți pe burtă că la noi totul e bine, nu are ce să se întâmple. De aceea trebuie să ne informăm, să facem și noi ceva.
Pe scurt, neutralitatea Internetului este principiul de baza al functionarii acestui mediu conform caruia furnizorii de servicii de acces la Internet transporta date fara discriminare pe baza sursei, a destinatiei sau a tipului de date.
Aceasta inseamna ca neutralitatea Internetului impiedica operatorii de telecomunicatii de la a bloca sau a diminua calitatea continutului, dupa bunul plac, a aplicatiilor sau a serviciilor, stimuland astfel libera alegere a utilizatorilor si inovatia in acest mediu. Acest principiu de capatai asigura toata deschiderea, inovatia, competitia si diversitatea Internetului.
Cum ar suna un scenariu în care furnizorul de Internet ți-ar restrictiona accesul la anumite site-uri sau le-ar favoriza pe unele în detrimentul altora, pe criterii comerciale? Internetul ar putea arăta altfel decât îl stim astăzi, avantajând companiile implicate în furnizarea de acces la Internet însă dezavantajând utilizatorii.
Pe 6 iunie BEREC (Organismul Autoritatilor Europene de Reglementare in Domeniul Comunicatiilor Electronice) a publicat ghidul de implementare al Regulamentului privind neutralitatea Internetului și a lansat o consultare publică pentru discutarea acestuia. Consultarea va dura 6 săptămâni, până pe 18 iulie.
În ghid există o serie de portițe pentru furnizorii de servicii de acces la Internet (Internet access service providers – ISP) care ar putea încerca să incalce principiile neutralitatii Internetului expuse in Regulament. Trei astfel de portițe sunt legate de Serviciile specializate, Managementul traficului și Zero rating.
Ce putem să facem noi
ApTI – Asociatia pentru Tehnologie si Internet a lansat campania Save the internet. Puteți trimite și voi pe site opinia voastră privind noile reguli pentru neutralitatea Internetului, opinii care vor ajunge la ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comuncații) și la autoritatea de reglementare în telecomunicații din UE (BEREC), prin intermediul APTI. Durează 2 minute, cât vă ia să puneți o poză pe Instagram. Vedeți, noi încă putem să punem poze pe Instagram. 🙂
Portițele care pot afecta neutralitatea internetului, cu exemple, direct de la ApTI:
Chestiile astea sunt utile, mai ales dacă aveți prieteni care vă zic că discuția despre neutralitatea internetului e o prostie.
1. Servicii specializate – Un serviciu specializat este un serviciu furnizat prin intermediul unei conexiuni de acces la Internet și căreia i-au fost date anumite proprietăți speciale de către ISP. Regulamentul UE privind neutralitatea Internetului interzice etichetarea ca fiind servicii specializate a unor servicii care pot fi furnizate prin Internetul normal. Din acest motiv, este de fapt chiar foarte greu de imaginat servicii specializate legitime, care chiar nu pot funcționa fără un tratament preferențial. Acest concept al serviciilor specializate a fost inventat de către unii operatori telecom pentru a putea discrimina după bunul plac, dar in urma adoptării unui text echilibrat în aceasta privința în Regulament, este foarte greu de imaginat servicii specializate care să nu încalce nici una dintre regulile Regulamentului. Un exemplu de-a dreptul chinuit de serviciu care are niște cerințe foarte speciale de performanță și, prin urmare, ar putea fi catalogat drept un serviciu specializat, ar fi chirurgia controlată de la distanță.
Textul Regulamentului pune la punct serviciile specializate chiar mai mult decât atât, specificând că furnizarea de servicii specializate nu poate afecta lățimea de bandă disponibilă clienților unui ISP pentru serviciile normale de acces la Internet. Intenția legiuitorului a fost ca pentru furnizarea de servicii specializate, furnizorii acestor servicii să trebuiască să adauge capacitate suplimentară rețelelor.
Problema ghidului este că interzice serviciilor specializate folosite de un client să ocupe din banda de transmisie garantata altor clienți, dar nu le și interzice să ocupe din banda de transmisie a clientului respectiv, încălcând astfel intenția legiuitorului de a forța furnizorii de servicii specializate să-și îmbunătățească rețelele dacă vor sa ofere astfel de servicii și dându-le acestora voie sa adauge servicii specializate în detrimentul lățimii de banda dedicată pentru accesul normal la Internet.
Exemplu/scenariu: Din păcate nu avem așa ceva pentru că, realist vorbind, nu exista exemple realiste și legitime de servicii specializate în ziua de astăzi.
2. Managementul traficului – permite furnizorilor de servicii Internet să administreze traficul de date în rețelele proprii. Astfel, furnizorii pot prioritiza anumite tipuri de comunicații și le pot încetini pe altele. Experiența pe internet poate suferi din această cauză și, de pildă, serialul preferat urmărit pe platforma “X” să nu se încarce la fel de repede ca pe o platforma competitoare. Dusă la extremă, această practică poate discrimina chiar între site-uri sau chiar bloguri concurente. De aici și întrebarea: Te-ai gândit vreodată cum ar fi să nu mai poți accesa cu aceeași ușurință site-urile sau chiar blogurile pe care le vizitezi, să nu mai meargă toate la fel de repede, ci doar cele alese de cineva într-un birou să se încarce instant, iar restul nu? Cum ar suna un scenariu în care providerul de Internet ți-ar restricționa accesul la anumite site-uri sau le-ar favoriza pe unele în detrimentul altora pe criterii comerciale?
Ghidul interzice discriminarea traficului sub pretextul managementului traficului, dar, din păcate, lasă o portiță deschisă care poate duce la abuzuri. Mai exact, ghidul permite ISP-urilor să facă management al traficului bazat pe clase de servicii, iar clasele respective sunt lăsate la latitudinea ISP-urilor. Problema este ca ISP-urile pot crea aceste clase după bunul plac și pot cataloga diverse servicii în mod complet arbitrar în aceste clase.
Exemplu/scenariu: ISP-ul Mingle, care deține 80% din piața din România, și deci clienții săi nu pot pleca ușor la un competitor, operează un sistem de management al traficului bazat pe clase de servicii. Un startup-ul de VoIP dedicat gamerilor (Voce.GG) este catalogat, din greșeală (sau cu rea intenție, chiar nu avem de unde știi sau afla) în clasa de servicii de email în locul celei de servicii de comunicații de voce în timp real, ceea ce face ca traficul să ajungă în clasa cu cea mai mică prioritate și serviciile de la Voce.GG să fie complet inutilizabile pentru clienții lui Mingle.
3. Zero rating – este o practică comercială prin care un furnizor de Internet poate să nu contorizeze traficul de date generat de un anumite site/aplicație, mai ales în cazul device-urilor mobile. De pildă: în rețeaua “X” nu consumi date de trafic atunci când intri pe Facebook. Prin asta ISP-urile, iți pot influenta alegerile, din rațiuni care nu țin de alegerea ta. Ai fi influențat să nu mai alegi liber, bazându-te pe serviciul care ți se pare cel mai potrivit pe tine, pe cel care a ajuns cel mai bun, etc., ci ai fi influențat să-l alegi pe cel care are o relație comercială cu un furnizor de Internet. Și asta nu ar mai susține inovația, performanța, nu ar mai motiva furnizorii de servicii online să creeze valoare pentru utilizatori pentru a-i face să devină utilizatori și să folosească serviciile lor sau să le recomande altora, ci s-ar mulțumi doar să facă astfel de deal-uri cu furnizorii de Internet.
Exemplu/scenariu: ISP-ul Mingle, care deține 80% din piata din România are un serviciu de zero rating pentru propriile servicii de video, rețea socială, dating, căutare de job-uri sau dacă le cedezi spațiul de reclamă de pe site-ul tău. Pe de o parte vrei ca site-ul tău să fie citit de 80% din piața din România, pe de alta nu ai vrea să le dai spațiul tău de reclamă pentru promovarea serviciilor lor.
Acum, după ce v-am oferit atâtea exemple, sunteți siguri că vouă nu vă pasă de neutralitatea internetului chiar deloc? Băgați un mesaj aici dacă vă pasă!
