Victor imi zicea demult ca ar trebui mai multe articole de genul asta. Eh, mai bine mai tarziu decat niciodata. Sa incepem.

Nu stiu altii cum sunt , dar eu, in momentul in care primesc un comunicat de presa de la o persoana pe care nu am mai intalnit-o pana acum, ma astept ca persoana de la capatul celalalt ( marketer, PR, consultant online, whatever ), sa cunoasca cateva reguli elementare:

1. Sa se introduca. Fara formule plictisitoare, e de ajuns un simplu „Salut, sunt Daniel, am vazut ca scrii misto ( sau naspa ) si m-am gandit sa te felicit sau sa te injur pentru articolul despre…. Poate ne vom mai intalni pe viitor, apropo, eu lucrez ca … la compania….” Adauga bloggerii de care vrei sa te apropii pe Twitter, mai comenteaza la posturile lor, mai du-te pe la blogmeeturi. Cum vrei ca cineva care nu are nici o tangenta cu tine sa te promoveze gratuit, desi tu faci bani de pe urma promovarii?

In momentul in care imi trimiti un mail, un comunicat de presa, fara a ma cunoaste, in care primul cuvant este un link catre site-ul pe care vrei sa il promovezi, deja ti-ai dat singur in cap!

2. Sa nu treaca adresele tuturor celor carora le trimite mailul in primul camp. Lectia de email pe intelesul tuturor ne spune urmatoarele despre campurile acelea:

• TO – prima persoana careia ii trimiti mailul ( sau persoanele ). Toate adresele de mail de acolo apar le apar tuturor celora care primesc mailul. Nu e bine, mai ales daca sunt persoane din companii diferite, concurenti, adrese de email secrete etc. Cum ar fi sa trimit o cerere de oferta la 100 de firme, toate emailurile fiind puse in campul „TO”?
• CC (carbon copy ) – idem primul camp, doar ca aici pui adresele de mail ale celor pe care nu ii vizezi direct. De ex trimiti un mail unui coleg, dar vrei sa stie si seful. Emailul sefului il pui in CC.
• BCC ( blind carbon copy ) – aici pui toate adresele de mail, daca nu vrei sa apara ca vizibile destinatarilor. Pe scurt, trimiti un mail la 100 de persoane, insa pui adresa ta sau una oficiala in „TO” iar emailurile celor 100 in BCC. Inapoi la reguli. Ati retinut, „BCC„ e bun pentru spam, „TO” nu!

3. Sa nu ceara nimic in mod expres, cel putin nu de la primul mail. Formulele gen:
Evident, vom aprecia un mesaj postat pe blog, legat de acest eveniment important pentru noi. Daca doriti alte informatii, imagini etc., va stau la dispozitie.” nu conteaza pentru cel care primeste mailul, eu consider ca sunt penibile, mai ales daca cele doua persoane nu se cunosc intre ele, iar prima, cea care trimite mailul, nu se prezinta ( vezi 1 ). Daca e ceva cu adevarat important in email, vor apare articole fara a se cere expres asta. Daca nu, e nasol, probabil chiar e important doar pentru expeditor acel comunicat.

4. Sa nu ataseze comunicatul in PDF. Formatul PDF nu e bun pentru comunicate de presa, pentru ca nu poti utiliza textul si/sau fotografiile din document. Stiu, ai facut comunicatul in Word, l-ai exportat in Photoshop, l-ai editat, aranjat si dupa l-ai bagat in PDF, probabil cu programul PDF995 care converteste din Word in PDF. Esti mandru de tine, comunicatul arata fain, ai trimis si mailul, de acum bloggerii trebuie sa scrie, nu? GRESIT.

Explicatia e simpla. Bloggerii carora le-ai trimis comunicatul nu au scris nimic ori pentru ca nu ai respectat primele 3 reguli, ori pentru ca scriu doar pe bani despre comunicate neinteresante, ori pentru ca au vrut sa scrie, dar nu au avut textul pe care sa il copie, din care sa extraga ideile. Eu nu stau sa caut unde ai pus comunicatul online, doar mi l-ai trimis pe mail. Aaaa, l-ai trimis in PDF? Nasol pentru tine, nici un blogger nu se va apuca de printscreenuri dupa comunicat sau convertiri din PDF in Word. Jurnalistii cred ca nici atat.

Inca se mira oamenii de marketing de ce bloggerii nu raspund la mailurile venite de la PR-isti, PR-iste, dar nu analizeaza deloc cauza problemei: ei insisi.