Adevărul e că fiecare are un pic de nebunie în el, și personal eu am mai multă încredere în cineva care are o obsesie, o slăbiciune recunoscută, decât în oamenii care încearcă să pară mereu perfecți, tocmai pentru că știu că astfel de persoane nu există. Și e ok să fii diferit.

Văzusem la Petronela Rotar citatul de mai jos din O educație emoțională de Alain de Botton, și mi-a amintit de faza asta. Uneori e bine să îți accepți defectele, nebuniile, și să înveți cum să trăiești cu ele sau să le transformi în atuuri, în loc să te chinui să scapi de ele. Eu de exemplu am obsesiile mele, niște mici OCD-uri legate de curățenie, păstrarea ordinii. Pe unii îi deranjează (a se citi cam pe toți), eu am învățat să mă descurc cu ele și chiar mă ajută, de exemplu în afaceri nu strică să fii disciplinat, organizat, atât pentru tine cât și pentru clienți.

Voi ce nebunie aveți? 🙂