Am discriminat pozitiv un ungur

Am vândut recent un gadget prin Olx. Era nou, în cutie, totul ok. De obicei eu prefer să vând local dacă am ceva de dat, să mă întâlnesc cu clientul, să vadă direct produsul, din astea. Totuși, jucăria era cam scumpă, prin zonă nu am primit oferte decât de la combinatorii cu Îți dau banii pe loc dacă lași la jumate boss sau Schimbi cu (Insert un produs vechi here), de care Olx s-a umplut plin din păcate, așa că am bifat în anunț că ofer și livrare cu verificare cu plata ramburs, fără mari speranțe. Și surpriză, așa am ajuns să discriminez ungurii.

Primul mesaj primit a fost de la un tip din secuime, care m-a întrebat dacă mai las ceva la preț, dacă am garanție și dacă pot trimite prin curier chiar în ziua aceea, ca să primească jucăria înainte de Paște.

I-am zis da la toate, m-a sunat, și când mi-am dat seama că e ungur, după voce și nume, m-am simțit ușurat, am bătut palma. Am pregătit coletul instant, intuind că nu voi avea surprize neplăcute. Și așa a fost, a doua zi era coletul la el, a treia zi Fan Courier îmi vira banii în cont.

Cred că l-am discriminat pozitiv pe omul ăsta, dacă mă suna cineva cu accent de șmecher de București probabil ezitam un pic să trimit produsul, sau îl trimiteam, dar cu mai multă frică. Nu am gândit astea la cald, mi-au trecut prin gând instant atunci, când vorbeam cu el la telefon. Asocierea mea a fost e ungur, deci e un om serios.

Nu zic că noi românii suntem neserioși, doar sunt român și eu, dar am avut doar experiențe plăcute în secuime, și îi percep pe unguri ca fiind oameni în care poți avea încredere. Cu românii în schimb am mai avut și experiențe neplăcute.

E firesc într-un fel,  interacționez zilnic cu mai mulți români decât cu unguri, deci cresc șansele să fiu dezamăgit. Totuși, de fiecare dată am fost plăcut surprins de unguri, și m-am intersectat cu câțiva de-a lungul timpului. A fost totul ok când i-am avut drept clienți la firmă, și când am fost în secuime și ne-am cazat în pensiunile lor, și când am mâncat gulaș picant în Târgu Secuiesc, și când am cerut pâine cu cartofi pe marginea drumului, și când am cumpărat Csiki Sor de la birturi din sate uitate de lume.

Ce vreau eu să zic este să nu mergem pe fentă, și să tragem concluzii după ce îi cunoaștem personal pe cei din secuime, nu din ce am auzit pe net sau ne spun unii politicieni la televizor. Ei se războiesc în declarații, noi trebuie să fim oameni unii cu alții.

Și da, stați liniștiți, Ardealul e al nostru. Și Ținutul Secuiesc. 🙂

Gândesc eu greșit, sau și voi mai faceți discriminări din astea pozitive?