Criza, concurenta acerba si reducerile de bugete au condus la scaderi puternice de preturi in ofertele publisherilor. Radio, TV, outdoor, peste tot s-au redus tarifele, uneori pana la jumatate. Cum au compensat publisherii reducerile de preturi? E simplu, acolo unde s-a putut au difuzat mai multe reclame.

Solutia pare simpla, mai ales pentru radiouri si televiziuni, unde costurile de emisie raman aceleasi, nu e nevoie de alte investitii. Asa am ajuns sa citim despre amenzi acordate televiziunilor pentru exces de reclame.

Totusi, eu daca as alege sa difuzez o reclama pe TV m-as uita si la durata calupului publicitar. Intr-o pauza de reclame care dureaza 15 minute ce sanse mai am ca spotul meu sa fie vazut de telespectatori? Asa se ajunge la situatii in care advertiserul plateste cu conditia ca reclama lui sa fie prima din calupul publicitar, prima din ziar, prima difuzata in pauza de la radio etc.

Acelasi lucru e valabil si pentru radio, print. Sa spunem ca platesc pentru o macheta A4 intr-o revista de timp liber, distribuita gratuit. Ok, lumea va lua revista pentru ca e gratuita, dar nimeni nu o citeste pentru a vedea reclamele, ci pentru articole, informatii utile. Reclamele sunt pretul platit de consumator pentru un produs gratuit. Totusi, daca din 24 de pagini 18 sunt cu reclame cati cititori vor retine mesajul meu?

Solutia cresterii spatiului pentru reclame e la indemana pentru publisherii care vor sa isi pastreze veniturile la acelasi nivel, insa interesul publicului scade pe masura aglomerarii spatiului.

Acceptam compromisuri pentru a ne uita la un film bun sau pentru a citi un articol bun, dar cand compromisurile sunt prea mari schimbam ziarul sau butonam telecomanda. E un cerc vicios, deoarece scaderea audientei indeparteaza advertiserii si duce la scaderea tarifelor pentru publicitate. Din nou.

Mda, cantitate versus calitate. Eterna dilema…