Dacă vă uitați mai des la televizor sau pe site-urile cu videoclipuri cred că ați văzut clipul de mai jos, cu o scriitoare din New York, Felice Cohen, care locuiește într-o garsonieră minusculă din Manhattan pentru care plătește peste 700 de dolari lunar. Ea spune că e foarte avantajoasă garsoniera, deoarece în zona respectivă (super ultra mega exclusivistă) apartamentele au în medie chirii de 3600 de dolari. Nu contează că doarme cu capul în tavan, că face dus cu capul în toaletă (sau pe aproape), ea locuiește în Manhattan.

În continuare ea prezintă diverse sfaturi pentru optimizarea spațiului, sfaturi banale pentru majoritatea românilor obișnuiți cu apartamentele minuscule din era comunistă. Nu sunt expert dar totuși cred că în aceeași bani putea găsi un apartament decent, puțin mai departe de buricul New York-ului.

Contează chiar așa de mult să stai în centrul orașului, indiferent de condițiile în care locuiești? În ritmul ăsta pot să mă mut cu cortul în parcul din centrul Iașului și să mă laud că uite, poate că stau eu la cort și suflu rece noaptea, dar totuși stau în centru.

Mie mi se pare ipocrizie curată asta cu locuitul în centru. Vouă?