Am întâlnit în ultimele luni oameni care își urăsc jobul atât de mult încât mă mir cum de rezistă și cum de acceptă chinul în continuare. Și nu e vorba doar de atitudinea lor față de job, ci de felul în care sunt exploatați și marginalizați, și de faptul că un job pe care îl urăști ajunge să te distrugă psihic și fizic, dacă nu ești atent. Pentru un pumn de dolari, vorba filmului.
Din fericire, experiența mea profesională ca om de marketing nu a fost presărată cu joburi pe care să le urăsc. Nu zic acum că am avut doar joburi extraordinare, mai erau și zile grele, ore suplimentare, proiecte dificile, dar majoritatea locurilor de muncă erau bine plătite, cu colegi ok și program decent.
A fost un job care nu mi-a plăcut aproape deloc în ultimele 6 luni înainte să plec, dar nu îmi uram jobul în sine, doar că nu mă înțelegeam cu un manager îngust la minte și învechit ca mentalitate care îmi îngreuna activitatea în loc să mă ajute, și nu doar mie, ci tuturor colegilor. Retrospectiv privind, cred că el e motivul pentru care firma respectivă a și falimentat ulterior, la vreo 2 ani după ce am plecat.
Totuși, am rezistat la firma respectivă până am găsit o alternativă ok, poate și pentru că salariul era dublu față de joburile similare, în perioada respectivă, iar la CV dădea bine. Plus că pe atunci nu știam de banii pentru zile negre pentru minim 6 luni, de soluții de backup, de creșterea brandului personal, de diversificarea veniturilor și alte sfaturi care te pot ajuta să îți schimbi jobul fără stres, dacă lucrurile nu funcționează.
James Altucher are un articol interesant pe tema asta, a celor care își urăsc joburile, subliniez câteva idei:
Jobs are modern-day slavery. We are paid just enough to live and not more. You are punished if you ask for more.
We are often verbally abused on the job and we take it because we think it’s normal that people would yell at us.
We are deluded into thinking our job-friends are our real-friends. With our job friends we talk about pens, genitals, and cubicles. We stop having real-friends.
From 7am to 7pm you are either A) going to work, B) at work, or C) coming back from work. Hence, the times when you can be most creative are garbage-compacted into your cubicle.
When you are paranoid at a job, you are probably correct. THEY are, in fact, talking about you and backstabbing you right now.
You realize that all the dollars you spent on degrees to get you a job that will make you happy were completely wasted. You were scammed but you can’t let the next generation know how stupid you were so now you become part of perpetuating the scam.
When you were a kid you liked to draw, and read, and run, and laugh, and play, and imagine a magical world. You’re never going to do any of that again.
Nu zic acum că oricine ar trebui să fie antreprenor sau să se facă freelancer. Sunt oameni perfect mulțumiți să le spună cineva ce să facă, să bifeze zilnic o cartelă și la final de lună să primească niște bani, mai mulți sau mai puțini.
Dar dacă te trezești zilnic, săptămâni la rândul, simțind că trebuie să schimbi ceva, blestemând ora când trebuie să pleci la muncă și așteptând să se facă vineri seara pentru a simți că respiri, poate că e timpul să faci o schimbare. De job, de carieră, de viziune, de mentalitate. Poate că ai nevoie de un reset. Nu e nevoie să schimbi totul de mâine, e suficient să faci pași mici în direcția potrivită, să începi de undeva.
Eu muncesc mult la firmă, sigur peste cele 8 ore alocate muncii zilnic de către o persoană obișnuită, tocmai pentru că vreau să îmi permit luxul de a alege eu cu cine vreau să lucrez, pentru ce fel de clienți și mai ales, când și de unde să lucrez. Că lucrez dimineața, în timpul zilei sau noaptea, e problema mea.
Să fii propriul tău șef e cel mai greu lucru pe care îl vei face, dacă vei face vreodată pasul de la angajat la freelancer sau antreprenor. Dar e și cel mai motivant lucru din punct de vedere profesional. Iar dacă o vei da în bară, te poți întoarce mereu la un job convențional.
Și o ultimă chestie, de încheiere: Când a fost ultima dată când te-ai ridicat din pat cu entuziasm, dornic să îți începi ziua, să te apuci de treabă, entuziasmat de proiectele pe care le ai de făcut? Azi, ieri, acum o săptămână sau…?
Cand practicam voluntariat ma culcam tarziu si ma trezeam devreme, tocmai fiindca credeam in ceea ce fac,
Pe masura ce iti creste salariul tu cresti cheltuielile: masina mai buna, casa mai mare, concedii mai extravagante, rate mai mari. Si ajungi sa fii prins in capcana, nu poti sa iti dai demisia pentru ca ai masina, casa, ratele, copii, obligatiile…
Am un job pe care efectiv il iubesc. Am, pe langa, si mica mea afacere online. Mi-am dat seama ca imi iubesc jobul si locul unde lucrez dupa ce am trecut prin alte trei joburi groaznice. Unde ma duceam cu inima cat un purice si plecam plangand. Norocul meu a fost ca m-am trezit mereu la timp si am plecat. Este extraordinar de frumos sa fii antreprenor, dar si angajat atunci cand este jobul potrivit tie. Cred ca exista o singura regula pentru orice om care isi doreste un venit, fie din pozitia de angajat, fie din cea de antreprenor – Incearca in fiecare zi sa schimbi orice aspect al vietii tale care nu te multumeste – ai un job nasol, schimba-l. Nu iti place departamentul in care esti? Cere o mutare, arata ca esti mai bun la altceva. Nu iti place seful? Promoveaza corect pana il inlocuiesti. Pe scurt – iubeste ceea ce faci si nu va trebui sa mai muncesti nicio zi din viata ta.
Felicitări.
In primul rand nimeni nu este fortat precum era pe vremea comunismului cine nu vrea sa munceasca nu poate face pur simplu, ca suntem obligati fata de societate, de familie asta e alta poveste.
In doilea rand cred ca job ul pe care il avem fie ca ne place sau nu cred ca sunt cel mai bine ce am facut in viata si ce fel de oameni suntem…
[…] la Marius că are o nedumerire cu oamenii ce își urăsc joburile dar care nu renunță. Ca om care am tras vreo patru ani pe un job pe care îl disprețuiam din […]