Cum să te asiguri că angajații tăi nu fac decât minimul necesar

Nu am înțeles niciodată managerii care verifică constant activitatea angajaților, care vor să aprobe orice task pe care l-au făcut aceștia. Nu sunt fanul ședințelor interminabile, al pontării orelor lucrate. În opinia mea, un bun manager este acela care știe să delege sarcinile și să motiveze angajații în atingerea obiectivelor, nu stă constant pe capul lor să vadă ce au făcut azi.

Îi înțeleg și pe șefi pe de o parte, atunci când știi că pe lângă salariul angajatului ai de dat la stat încă pe atât în taxe și impozite simți că trebuie să produci suficient de pe urma lui.

Totuși, faptul că un manager cere mereu rapoarte de la angajați, că are pretenția de a aproba orice actiune a lor nu îi face pe aceștia mai productivi, din contră, îi face pe aceștia mai puțin creativi, mai lipsiți de entuziasm. Când angajații sunt la început are sens să îi verifici mai mult, dar când lucrezi ani buni cu aceștia ar trebui să ai mai multă încredere în ei, nu?

Un angajat controlat permanent se mulțumește să facă ceea ce i se cere și atât, nu face nimic în plus. Un angajat care are de atins niște obiective, dar căruia i se dă libertate de mișcare, poate veni cu idei inovative, poate crește firma, deoarece simte că i s-a acordat încredere, că șefii se așteaptă ca el să demonstreze că poate mai mult.

Și surprinzător, stăm bine cu productivitatea muncii în România, avem printre cele mai mari creșteri din Europa. Deci problema cu munca la noi nu e că românii trag chiulul, ci că șefii nu au suficientă încredere în ei, nu îi motivează.

Am lucrat în firme unde managerii erau fani ai ședințelor ce țineau jumătate de zi, unde cereau rapoarte peste rapoarte pentru orice, unde angajații nu mișcau nimic fără a întreba șefii, unde dacă întârziai 5 minute erai luat la întrebări, dacă plecai în timpul orelor de lucru pentru o urgență se sfârșea lumea. Rezultatul era că șefii erau mereu super ocupați cu verificarea angajaților, nu aveau timp să se gândească la dezvoltarea afacerii, la creșterea cotei de piață, strategii de extindere etc, își pierdeau vremea cu nimicuri.

Dar am lucrat și în firme unde făceam o ședință pe lună, stabileam ce obiective avem de atins luna aia, ce trebuie să facă fiecare angajat sau fiecare echipă, cum vom măsura ce am realizat, și după aia fiecare angajat sau echipă avea libertate de decizie, trebuia să găsească cele mai bune metode prin care să își facă treaba pe luna respectivă. Surprinzător sau nu, tot în firmele astea programul de lucru era mai lejer, nu prea îi păsa nimănui să vii la o oră fixă, nu te verifica nimeni când pleci, când timp îți făceai treaba și îți atingeai obiectivele alocate.

Ghici în care companii treaba mergea bine, în cele cu libertate de decizie și de mișcare sau în cele unde controlul era foarte strict? Productivitatea muncii nu e corelată cu monitorizarea angajaților, ci cu motivarea lor, zic eu.