Copiii și taxa pe fraier

Proaspătul coleg de „suferință” Andrei tocmai a descoperit ce am aflat și noi acum câțiva ani, că lucrurile pentru copii sunt extraordinar de scumpe, doar pentru că sunt adresate copiilor, mă rog, părinților care își doresc ce e mai bun pentru odraslele lor. Secretul este că nu trebuie să cumperi neapărat ce e mai scump, dar pentru asta ai nevoie de câțiva ani de practică.

Practic orice are pe etichetă sau ambalaj o mențiune despre copii e cu 50% mai scump decât același lucru, dar pentru adulți. Biscuiții, hainele, jucăriile, până și banala apă de băut, dacă are pe ea o față de bebeluș, e mai scumpă decât aceeași sticlă de apă, dar pentru adulți.

Ne-am lovit și noi de chestia asta, și am cheltuit și noi bani aiurea, până ne-am prins că adesea diferența nu există. Când vine vorba de haine pentru copii de exemplu, am înțeles că ele trebuie să fie de calitate ok, nu zic nu, dar să țină maxim un sezon, că după aia oricum copilul crește și nu ai ce face cu ele. De ce să dai pe o bluză sau un body 100 de lei, când peste 2 luni tot va trebui să cumperi altele? Și nu, copilului i se rupe de brandul de pe etichetă, asta e doar în capul părinților.

Bonus tip – dacă aveți bebeluși acceptați haine, jucării de la prietenii cu copii mai mari, oricum peste 1 sezon le veți da mai departe. Nu aruncați banii pentru că totul trebuie să fie nou, premium…

Idem la cărucioare, biciclete, jucării. Poți să cumperi un cărucior premium de mii de euro, care are roți Michelin și suspensii hidraulice, dar tot tu îl vei împinge. Noi am luat un model sport de la Chicco care se plia ușor și a ținut cu brio la ambele fete, și acum își continuă cariera în familie, încă arată bine.

Marketingul ăsta al produselor pentru copiii, destinat părinților care își doresc ce e mai bun pentru odraslele lor (recunoașteți discursul?) eu îl numesc taxa pe fraier. Se aplică și în alte domenii, nu doar al produselor pentru cei mici, dar aici e cel mai vizibil.

Regula e aceeași, indiferent că vorbim de haine și accesorii pentru copii sau adulți. Ai nevoie de un produs și știi sigur că îl vei folosi mult timp, că te va ajuta să fii mai eficient, să muncești mai ușor, să produci mai mult? Ok, investește în el, un laptop bun își scoate banii în timp chiar dacă e dublu, idem și o mașină fiabilă în care ești liniștit, un smartphone care îți crește productivitatea și așa mai departe.

Totuși, când vorbim de chestii pe care știi că le vei folosi pentru o perioadă scurtă de timp nu arunca banii pe fereastră, e suficient să fie destul de bun, nu extraordinar.

Partea mai tristă la toată povestea asta cu consumerismul este că văd adulți care aruncă banii pe cele mai scumpe produse, dar nu apucă să se bucure de ele. Smartphone-uri de ultimă generație care sunt folosite doar pentru a vedea cât e ceasul, că proprietarul bagă 12 ore pe zi la corporație pentru a plăti rata la el, biciclete de mii de euro care sunt scoate din boxă o dată pe an, în concediu, sau cărucior care costă cât o mașină, dar în care mama nu are timp să își plimbe copilul, de obicei e cu bona.

Nu zic că nu e ok să ne luăm produse bune și scumpe, dar hai să nu epatăm, hai să nu mai cumpărăm doar pentru a ne lăuda că ne-am luat cel mai tare gadget.

Când va crește mare copilul nu își va aminti că a avut parte de cele mai bune condiții, ci doar că mama și tata lucrau non-stop și nu aveau timp nici măcar să îl ducă la o înghețată în parc. Și noi când vom ieși la pensie nu ne vom aminti că ne-am luat cele mai tari gadgeturi, ci doar că am lucrat 300 de zile pe an pentru a ne relaxa 2 săptămâni în concediu. Și e păcat, că timpul zboară repede.

Nu?