Ce faci daca primesti o cerere pentru a ajuta o persoana care are nevoie de o operatie scumpa pentru a trai? O ajuti, desigur, atat cat poti. Un ajutor mic de aici, unul de dincolo si persoana respectiva are sanse sa traiasca.
Ce faci insa cand cererile de ajutor se inmultesc? Atunci cand o cerere de ajutorare se transforma in 10 cereri, iar cele 10 cereri ajung sa fie 100. Poti sa ajuti 100 de persoane, poti sa donezi fiecaruia cate 50 de lei, poti sa scrii pe blog despre toate cazurile umanitare de care aflii, poti sa te implici pentru toti? Nu prea.
Societatea ne transforma in niste oameni indiferenti. Oricat de mult ne place sa spunem ca “NE PASA”, oricat de mult ne place sa credem ca suntem “buni la suflet”, de la un moment dat incepe sa ne pese tot mai putin, pentru ca, nu-i asa, in primul rand ne pasa de NOI. Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem insa e alta: care e limita de la care nu ne mai pasa?
Am scris si eu despre asta aici http://raduleasca.ro/apel-umanitar-436.html – nu cred ca e o problema de indiferenta ci una de lipsa a diferentierii, majoritatea celor care cer ajutor se rezuma sa scrie un HTML dramatic si apoi sa-si roage cunoscutii sa “dea mai departe”. Si atat…