Scriu rândurile astea de acasă, unde e cald și bine. E seară, eu stau într-un fotoliu, cu laptopul în brațe. Aia mică aleargă prin casă dintr-o cameră în alta, cu jucăriile în mână, rostind cuvinte pe care numai ea le înțelege, deși sunt sigur că în curând o vom corupe și o vom face să vorbească în limba noastră. E sănătoasă, veselă și neastâmpărată, probabil cel mai energic copil pe care îl știu. Normal, că doar e al meu. Într-un cuvânt, suntem bine, cu micile bucurii zilnice ale unei familii obișnuite, ceea ce vă doresc și vouă.
Ceea ce v-am descris mai sus sunt lucruri banale, pe care nu le apreciem până când nu ne dăm seama că alții nu au parte de ele. Nu toți copii au parte de familii cu o situație materială bună, de părinți înțelegători care să le asigure o copilărie senină, fericită. Unii nu au de ales și au parte de o copilărie plină de lipsuri, cu probleme acasă sau și mai grav, fără ambii părinți.
Cei mai norocoși dintre copii cu probleme ajung să fie crescuți în case de copii unde primesc tot ceea ce le lipsește acasă: haine, mâncare, un adăpost, educație și cel mai important lucru, un strop de dragoste.
Casa de copii “Sf. Maria” din Barați (aproape de Bacău) e un astfel de loc, o șansă pentru copii din familiile cu probleme. Îl știu de câțiva ani, de când am fost prima dată acolo, într-o iarnă. La Sfânta Maria ajung copiii orfani (de ambii părinţi sau de un părinte), abandonaţi, sau care provin din familii dezorganizate aflate în situatii de risc, indiferent de sex, etnie, sau orientare religioasă. Casa de copii e administrată de o congregație de călugărițe catolice, dar copiii care locuiesc aici sunt de diverse religii. Îmi povestea odată una din surori că duminica copii ortodocși sunt duși cu microbuzul la biserica ortodoxă din oraș.
Cei mici învață la școala din apropiere, sunt hrăniți, îmbrăcați și educați de către călugărițe și personalul angajat, iar în timpul liber au program de activități recreative. Tinerii au șansa să învețe și o meserie aici, la atelierul de tâmplărie din lemn sau cel de tâmplărie P.V.C, iar cei care vor să meargă mai departe la liceu sunt sprijiniți, există și centre de tip familial în Bacău unde tinerii pot locui pentru a își continua studiile.
Atmosfera care domnește în casa de copii e foarte relaxată și primitoare. Dacă mergi acolo și stai de vorbă cu câțiva dintre copii îți dai seama că sunt bine îngrijiți aici, au parte de tot ceea ce au nevoie, iar ei se consideră o mare familie. Singurul lucru care poate că le lipsește uneori este familia. Niciunul dintre copii nu o să îți spună asta, ei știu că aici o duc mai bine decât acasă la ei, dar o poți citi în ochii lor. Partea bună este că atunci când familiilor lor adevărate se pun pe picioare și îi pot crește pe copii în condiții optime ei se pot întoarce la casa lor, de fapt copiilor şi tinerilor din cadrul instituţiei li se oferă sprijin concret şi sunt încurajaţi să menţină legăturile cu părinţii sau cu familia. Copiii petrec vacanţele şcolare şi week-end-urile (cei care sunt mai aproape şi au această posibilitate) în familiile naturale/lărgite.
Pentru a îngriji copii ăștia e nevoie de bani. Mulți bani. Când începi să pui pe hârtie toate cele necesare unui copil și înmulțești suma asta cu 40-50 de copii cifrele nu sunt deloc mici. Adaugi la asta căldura pe timp de iarnă, curentul, apa, mobilierul, jucăriile, rechizitele și deja e nevoie de o mică avere lunar.
Casa de copii „Sf. Maria” e susținută în mare parte din donații, deci fiecare bănuț contează, inclusiv cei 2% din impozitul pe venitul de anul trecut, pe care probabil că mulți dintre noi nici măcar nu ne agităm să îi donăm și ajung pe mâna statului. Poate că nu e mult, dar pentru copii ăștia contează enorm.
De câteva zile soția mea se tot agită în stânga și în dreapta pentru a convinge câți mai mulți prieteni și cunoscuți să doneze cei 2% către casa de copii prin formularul 230. M-a molipsit și pe mine cu entuziasmul ei, de aia am scris articolul ăsta.
Poate că aveți deja în plan cui să donați cei 2%, dar înainte de a o face intrați pe site-ul Casei de copii „Sf. Maria” ca să vedeți ce lucruri minunate fac ei pentru copii ce provin din familii cu probleme. Dacă sunteți prin Bacău putem chiar să tragem o fugă până acolo cu mașina, copiii se bucură mereu când vine cineva să îi viziteze.
Nu vă cer să băgați mâna în buzunar, să donați din bani voștri (deși nu se supără nimeni dacă o faceți) ci doar să completați un formular și să îl depuneți la Administratia Finantelor Publice. Copiii cu siguranță vă vor mulțumi, iar dacă aveți întrebări le puteți lăsa în comentarii sau puteți lua direct legătura cu Casa de Copii “Sf. Maria”: Barati, com. Margineni, jud. Bacau, Telefon: 0234/211229; Fax: 0234/211656; email csf.maria@yahoo.fr.
Doneaza 2%
Direcţionează 2% din impozitul pe veniturile obţinute anul anterior pentru proiectele asociaţiei noastre. Această donaţie nu te costă nimic, trebuie doar să descarci şi să completezi formularul 230 pentru veniturile obţinute din salariu. Completează-l şi depune-l până pe data de 15 mai 2012 la Administratia Finantelor Publice a localitatăţii în care locuieşti sau de care aparţii.
Cum procedezi? Descarcă formularul precompletat cu datele Asociaţiei noastre de aici:descarcare formular. Completează-l şi depune formularul sau trimite-l prin posta cu scrisoare recomandata la Administratia Finantelor Publice a localitatii de domiciliu. Adresele Administraţiilor financiare le găseşti aici. Daca ai mai multe declaraţii completate, le poţi trimite pe adresa asociaţiei noastre şi le distribuim noi mai departe.
Îţi mulţumim!
Știu că se fac multe campanii în perioada asta cu cei 2%, dar am impresia că multi lasa banii sa ajunga la stat pentru ca le e lene sa completeze un formular. Si e pacat, vorba ta, banii aia pot sa ajungă la copii care chiar au nevoie de ei.
[…] ați donat deja cei 2%? Nu uitați de recomandarea mea, dacă vreți să ajutați […]