Zilele trecute am facut un experiment. Am renuntat la pateul obisnuit pentru unul nou. Am cumparat una bucata pate de pui Ardealul, bucuros ca „se intinde usor”. Am mers acasa si am inceput festinul. Supriza, pate-ul asta numai gust de pate nu avea. Gustul era asa de insipid, nisipos, fara aroma, incat am aruncat pateul la gunoi dupa doua felii.
Sa imi fie invatare de minte ca am tradat pateul Mandy, care nu ma dezamagise de un an de zile. Am cumparat un pate mai scump ca pret si nesatisfacator pentru mine ca gust. Poate ca m-am obisnuit cu Mandy, poate ca pateul de pui Ardealul nu are destule chimicale ca celalalt, ideea e ca a doua oare eu nu il voi cumpara deoarece mi-a dezamagit asteptarile. Suna patetic, nu?
Acum ma intreb: ce rost are sa investesti milioane de lei in campanii de imagine, sa spui despre pateul tau ca este „usor de intins”, „satios” si „bine facut” cand nu esti atent la gustul lui? Ce rost are sa promovezi un produs fara a te preocupa de satisfactia consumatorului? Inainte de a lansa un produs nou pe piata se fac focus-grupuri, tocmai pentru a afla reactia consumatorilor. Se pare ca unii ard etapele si lanseaza produse bazate doar pe campanii de imagine.
Un produs puternic promovat va determina (citeste „pacali”) clientul sa il cumpere prima data, numai atat. Un produs bun se va promova singur si va fideliza clientul!
P.S: Acest post nu e sponsorizat de pate Mandy. Din pacate.
