Cum am invatat eu ca aparentele inseala

Acum vreo 4 ani de zile lucram in telecom, la un dealer Orange din zona garii. Vindeam telefoane, cartele, accesorii dar incheiam si contracte pentru serviciile Orange.

Lucram acolo de vreo 6 luni, timp in care ajunsesem sa cunosc toate tipurile de clienti ce se perindau prin zona: bogati sau saraci, intelectuali sau prosti gramada, cocalari sau studenti, arabi sau romani, femei sau barbati, tineri sau batrani, plictisitori sau interesanti. Credeam ca ajunsesem sa ii cunosc pe toti si sa stiu cum sa abordez fiecare tip de client in parte. Cei care lucreaza in vanzari stiu despre ce vorbesc, daca vrei sa faci treaba buna si sa vinzi te adaptezi in functie de client si incerci sa ii prezinti avantajele care crezi ca l-ar influenta, pe un limbaj adecvat acestuia. Psihologie de balta, dar cu efect asupra comportamentului de cumparare.

Revenind la subiect, adica magazinul de telefoane. Era intr-o duminica si eram singur in magazin. De obicei vanzarile duminica erau jalnice, daca faceam 2-3 milioane era sarbatoare. Lumea era la plimbare, la mall, in nici un caz nu veneau pana la gara sa isi cumpere un telefon mobil. Cel putin asa credeam eu, iar experienta celor sase luni de cand lucram acolo imi confirma teoria.

Trecuse de ora pranzului si abia asteptam sa se faca ora 4 ca sa inchid magazinul si sa plec acasa. Nu avusesem nici un client, iar zona in care se afla magazinul era pustie. Brusc in magazin a intrat un tip pe la 1,85 m, tuciuriu la fata si incruntat. Era inbracat intr-un trening si in picioare avea niste tenisi plini de noroi. M-am rotit usor in scaun, cautand cu degetele butonul de alarma, in cazul in care urma sa faca vreun gest necugetat.

El: Ai telefoane mobile aici?
Eu, incercand sa fiu amabil si prudent in acelasi timp: Buna ziua. Desigur ca da. La liber, la abonament, avem mai multe marci si modele, cautati ceva anume?
El: Care e cel mai scump telefon mobil pe care il ai la liber?
Eu, gandindu-ma daca sa scot telefonul din vitrina sau nu: Am avea un Nokia 6230i, cu camera de 1,3 MP, radio, Bluetooth si card de memorie. Un telefon business excelent, cu un design elegant. Ati dori sa il vedeti?
El: Da, m-ar interesa.
Eu: Luati loc va rog.

Tipul s-a asezat si eu m-am mai linistit un pic, dar nu prea mult. Nu fusesem jefuit niciodata pana atunci si nici nu aveam chef sa incep in duminica aia. I-am aratat telefonul, am facut probe cu camera foto, cu radioul, i-am explicat ca are 2 ani garantie la el s.a.m.d. Tipul parea tot mai convins sa cumpere telefonul, iar eu ma gandeam ca urma sa fie prima duminica in care vand de 20 milioane. ar fi fost grozav. Pe final ii zic cat costa telefonul, 20 milioane lei. Tipul nici macar nu clipeste. Mai sta doua trei secunde, clipeste din ochi si duce mana la buzunarul de la piept, din interiorul hainei.

Acu e acu, ma gandeam eu. Ori scoate un pistol sau un spray cu piper, ori banii. Cand am vazut teancul de bani am rasuflat usurat. Am completat rapid certificatul de garantie si factura, dar nu puteam sa nu ma gandesc la prima impresie creata de client cand a intrat in magazin. Cine naiba vine duminica in trening, cu tenisi murdari, cu un teanc de bani la el, pregatit sa iti cumpere cel mai scump telefon din magazin?

Termin de facut factura, ii dau clientului telefonul impreuna cu factura si il felicit pentru telefonul ales, la care tipul imi spune cu un ton usor nervos:

Sper sa ma tina mai mult ca celalalt. Lucrez ca agent imobiliar in tranzactii cu terenuri. Azi am fost la pescuit si am scapat telefonul in apa. Imi trebuia unul nou imediat, altfel imi pierdeam clientii. Mersi de ajutor.

Morala: niciodata sa nu te iei dupa aparente, s-ar putea sa pierzi o afacere de milioane. Aparentele inseala.

Recomandă prietenilor!



11
Comentezi și tu ceva?

avatar
  Abonează-te  
newest oldest most voted
Notify of
acsel
Vizitator

Tare experienta. :))

Sorin
Vizitator

Ce nu înţeleg e de ce criteriul de bază a fost “cel mai scump telefon din magazin” şi nu un telefon rezistent la apă şi eventual cu fir pentru legat de fundul buzunarului de la pantaloni

cipoc
Vizitator

is rari clientii astia..dar intr`adevar mai sunt..m`am pacalit si eu de cateva ori..

Ciprian
Vizitator

Chiar si dupa ani de vanzari iti mai iei “teapa” cu asemenea situatii.

timy
Vizitator

ar fi chiar frumos sa renuntam la conceptiile astea de haina-l face pe om, toata lume ar fi mai putin incruntata si mai putin geloasa daca ar vedea peste aparente. asta am invatat-o si eu lucrand in vanzari si fiind de multe ori in locul celui imbracat in trening si tenisi murdari..

girmacearazvan
Member

Lectie foarte buna, mai ales ca lumea e plina de non-conformisti carora nu le pasa de parerea altora, dar ei fac treaba buna.

viorel
Member

asa am patit eu cu niste “tarani” care pareau vai de ei…si ii injurasem in gand ca ma deranjase. In final acei “taranii” mi-au facut vanzare de 22.000 Ron (cash) (si asta recent)

Coldfire
Vizitator

Fain articolul. O sa mai revin pe la tine. Te invit sa arunci o privire si pe la mine
http://panion82.blog.com

anda_elena
Member

Pe vremea in care lucram la radio si aveam de facut interviuri pe strada, imi invatasem deja lectia.
Multi dintre cei f bine imbracati erau stralucitori – pana cand deschideau gura. La fel, multi dintre cei pe care n-as fi dat doi bani imi ofereau niste raspunsuri atat de frumoase, atat de complete, atat de usor de transpus de pe banda, incat iti era mai mare dragul sa vorbesti cu ei!

Madalin
Vizitator
Madalin

Exact, puteai fi jefuit de o persoana bine imbracata, ingrijita, fara sa iti dai seama.