Lăsând la o parte teoriile cercetătorilor despre ce ne face cu adevărat fericiți în viață, o tipă a mers direct la sursă și a realizat interviuri cu oameni trecuți de 90 de ani, despre lucrurile care i-au făcut fericiți în viață și ceea ce regretă. Niciunul dintre regrete nu are legătură cu munca, cariera sau propietățile materiale. Oamenii regretă că nu au iubit mai mult, că nu au avut o relație mai strânsă cu copiii lor sau că nu au avut suficient timp liber pentru copii, atunci când aceștia erau mici.
Am extras mai jos paragrafele importante, vorba aia, trăim într-o societate consumeristă și nu avem timp să citim 4 pagini pentru o idee. Ce putem reține din interviurile cu cei în vârstă este că pe măsură ce îmbătrânești nu îți evaluezi viața după realizările materiale, ci în funcție de relațiile pe care le ai cu cei dragi și cât de bine ai reușit să le construiești și să le menții de-a lungul timpului.
Și chiar dacă perioada 30-50 de ani, când suntem plini de stres, griji, provocări legate de creșterea copiilor e cea mai grea, privind înapoi în urmă aceasta va fi cea mai frumoasă.
Their joys and regrets have nothing to do with their careers, but with their parents, children, spouses, and friends. Put simply, when I asked one person, “Do you wish you accomplished more?” He responded, “No, I wished I loved more.”
I began each conversation by asking if they had any regrets. By this point, they’d lived long enough to look at life from multiple angles so I knew their responses would be meaningful. Most of their regrets revolved around their families. They wished relationships, either with their children or between their children, turned out differently.
Every single one of these 90-something-year-olds, all of whom are widowed, recalled a time when their spouses were still alive and their children were younger and living at home. As a busy young mom and working professional who frequently fantasizes about the faraway, imagined pleasures of retirement, I quickly responded, “But weren’t those the most stressful times of your lives?” Yes of course, they all agreed. But there was no doubt that those days were also the happiest.
