Când ieși pentru prima dată din țară ca turist și ajungi pe la frații latini din Italia sau Spania e posibil să fii șocat de faptul că restaurantele nu sunt deschise toată ziua, cum ne-am obișnuit noi acasă, clientul nostru stăpânul nostru.
Restaurantele sunt deschise doar pentru vreo 2 ore la prânz și 2-3 ore seara, undeva între 13-15 și 19-22, depinde și de zonă. Dacă ți se face foame în alte intervale cauți ceva la street food sau vreun fast-food internațional, că acolo au program toată ziua.
Am pățit-o și noi la primele ieșiri, după aceea ne-am adaptat, căutam din timp restaurantul pentru prânz sau cină. Același tipar l-am văzut și în alte țări mediteraneene, nici la greci sau ciprioți nu găsești restaurante deschise toată ziua. Și te întrebi care ar trebui să fie normalitatea, cum e la ei, cu restaurantele deschise câteva ore pe zi, sau cum e la noi? Cine iese mai eficient la costuri?
Din ce am remarcat restaurantele care deschid doar la prânz și seara sunt de cele mai multe ori afaceri de familie, și mereu sunt pline, oamenii vin fix când e ora mesei, uneori chiar cu rezervare făcută dinainte, mănâncă și pleacă. Poate că ține și de cultură, oamenii ies mai des în oraș, mai ales la cină, dar nu cred că e neapărat un lucru rău.
Eee bella Italia 😀
La noi, în marea lor majoritate, restaurantele sunt afaceri de “famigliii” de bombardieri, securiști si diverse beizadele de politicieni care găsesc fraieri și distruși disponibili să-i slugarescă pe trei lei, 8 – 10 ore pe zi.
Clienții au și ei vina lor că halesc orice, cheltuie banii la aceste afaceri mici care ar trebui să fie doar de familie, nu cu patroni care mai trec și ei pe acolo o oră pe zi să vadă ce fac sclavii lui românași sau bangladeshieni
Presupunerea asta e eronată, sunt și oameni care deschid restaurante din pasiune, după ce au făcut școli în domeniu și au lucrat pentru alții mult timp, doar că nu mulți reușesc să le mențină și să le crească, dacă ești chef bun nu înseamnă că ești și un antreprenor bun.
Tocmai ce am venit dupa 2 saptamani de Spania (Marbella), ma omoara oamenii aia cu calmitatea cu care se misca si la magazin si pe strazi. Acum ca am venit la noi in toata agitatia parca imi e dor de Spania :))
La fel și în Grecia, te enervează cât sunt de relaxați. 🙂