Ok, poate am o problema. Sau poate nu. In ultimul timp, a inceput sa imi zgarie timpanul expresia asta. Stiu, suntem obisnuiti sa o folosim zilnic, dar eu fac eforturi mari sa nu o mai rostesc. De ce? Pentru ca e prea banala si, in majoritatea cazurilor, stresanta. Sa spunem ca iti suna telefonul. E Gigel, colegul tau din liceu, cu care nu ai mai vorbit de trei ani. Tu nu ai nevoie de el, dar el stie ca tu esti ditamai sefu’ la nu stiu ce firma, si are nevoie de un favor. Crezi ca va trece direct la miezu’ problemei? Nu, in nici un caz, prima intrebare va fi: Ce mai faci? Daca gandesti la fel ca si mine, in momentul imediat urmator neuronii tai vor fremata prin cerebel, gandindu-se la un raspuns destul de inteligent, dar care sa nu fie nici prea entuziast, gen: Bine, pe la birou bla bla… Aceeasi chestie se intampla cand te intalnesti pe strada cu cineva. Tu mergi linistit, cu castile in urechi si AC/DC la maxim, fredonand Highway to hell. Un amic se pune in calea ta si vezi ca bolboroseste ceva. Dai jos castile si el repeta: Ce mai faci? Ce poti raspunde? Pai sa vedem, mergeam pe strada, ascultam muzica in casti si mai nou ma gandesc ce raspuns sa iti dau la intrebarea asta stupida? Sa recunoastem, ce mai faci? e doar o intrebare de umplutura, pe care o folosim deoarece ne e frica sa trecem direct la…