Am prins o discuție interesantă aseară despre cum nu a prins Twitter în România, plecând de la articolul lui Cristi despre rata de adopție scăzută pentru Twitter și cum ar putea brandurile să ajute serviciul de microblogging să prindă mai bine și la noi (apropo Coca-Cola, chiar nu se putea găsi un hashtag mai inspirat decât #haisamancamimpreuna ?). Nu o să facă nici un brand asta, dar deja e vorba de altă discuție.
Prin 2005-2006, când lucram în telefonie mobilă, făceam credite cu buletinul pe bandă pentru cei care vroiau să își cumpere ultimul model de telefon mobil. Mi se părea puțin ciudat să te împrumuți pe 1-2 ani pentru a îți cumpăra un telefon de 15 milioane, dar dacă asta își doreau oamenii… Prin 2008 eram la un pas de a face un credit pentru un apartament, în perioada când economia încă duduia. M-am oprit când m-am uitat pe simularea de rambursare a creditului și mi-am dat seama că urma să plătesc aproape de 3 ori mai mult înapoi, în jur de 120.000 euro în următorii 30 de ani. Pentru o cutie de beton cu 2 camere. Nu mai zic că creditul era și în franci elvețieni, deci ar fi fost și mai distractiv cu ratele. Sunt de acord cu faptul că și băncile trebuie să câștige, nu sunt case de binefacere, dar să dai de 3 ori mai mult înapoi e exagerat. Totuși, uneori nu poți fără credite.
Articolele interesante pe care le-am citit săptămâna asta sunt mai jos.
Apropo de articolul De ce nu funcționează guest posturile pe blogurile din România, o chestie foarte importantă pe care am uitat să o menționez acolo, dar care a fost discutată în comentariile la acel articol este că trebuie să ai mare grijă cine sunt cei care publică guest posturi pe blogul tău. E posibil ca articolul să fie bun, dar autorul lui să fie un țepar online, și atunci reputația blogului tău va avea de suferit, pentru că lumea va asocia și blogul tău cu persoana respectivă, mai ales dacă în guest post sunt incluse linkuri către site-urile prin care persoana respectivă caută să fraierească utilizatorii obișnuiți de internet.
Stiți că se spune că unul din avantajele social media este că poate fi folosită pentru monitorizarea discuțiilor despre brand, acordarea de asistență clienților, ba chiar și crearea de brand awareness, de PR pozitiv pentru brand. Lucruri perfect adevărate, doar că nu sunt valabile pentru toate brandurile. Recunosc, și eu m-am plâns pe Twitter sau Facebook când am avut probleme cu firma de hosting, cu operatorul de telefonie mobilă sau cu banca unde îmi țin banii, și am fost chiar foarte suprins la început să fiu contactat, să mi se răspundă, să fiu ajutat. Mă simțeam special, dar realitatea e că brandurile mari încep și la noi să fie tot mai atente la ce vorbește lumea despre ele în rețelele sociale, pe bloguri, forumuri, și să aibă grijă ca micile probleme să nu se tranforme în marile crize. E o realitate, nu sunt eu mai special, unele branduri înțeleg lucrurile astea.
Se pare că tehnologia purtabilă e pe val anul ăsta. După Google Glass, un nou gadget care promite să ne ofere control asupra echipamentelor electronice din jur prin simple gesturi face valuri pe internet. E vorba de banderolele MYO. E interesant conceptul de funcționare, care se bazează pe detectarea impulsurilor electrice din mușchii brațului.
De ceva timp mă uit la Scandal, un serial american despre o agenție care se ocupă de curățarea imaginii politicienilor ce intră în tot felul de probleme. Pe lângă situațiile exagerate prezentate uneori, sunt multe lucruri pe care un om de PR le poate învăța din serial despre cum este influențată (sau manipulată) mass-media și cum știrile pe care le vedem la televizor nu reflectă mereu realitatea. Revenind la prima doamnă, Michelle Obama, clipul de mai jos, în care apare ea alături de Jimmy Fallon, e o dovadă a faptului că cei care se ocupă de imaginea lui Barack Obama știu să se folosească de mass-media și de social media pentru a influența pozitiv opinia americanilor. Aș vrea să apuc ziua în care soția unui președinte român va fi la fel de populară, offline sau online. Da, nu cred că se va întâmpla prea curând.