Social Media in Romania (Septembrie 2011) Să avem încredere în Facebook, nu? 14 Epic Tech Fails That Will Live In Infamy Detalii care fac diferenta in blog advertising Cum cresti traficul unui blog si cum faci bani din blog Despre scandalurile din online Blogging: cum iti aduci blogul in alta ‘liga’
Am terminat acum vreo 2 luni de citit Brand Failures, o carte foarte bună despre cele mai mari eșecuri ale brandurilor, scrisă de Matt Haig. Cartea e destul de veche, prima dată a apărut în 2003, dar conține informații foarte interesante despre cum au reușit unele din cele mai mari companii din lume să dea greș. O găsiți și pe Google Books gratuit cred. Unul din cele mai interesante exemple de eșecuri mi se pare cel al lenjeriei intime BIC, brand cunoscut pentru aparatele de ras, brichetele și pixurile de unică folosință. După ce a lansat cu succes aceste produse, care de regulă erau vândute în aceleași magazine și distribuite prin aceeași distribuitori, compania s-a gândit să își extindă domeniul de activitate lansând o linie de lenjerie intimă, tot de unică folosință, pentru a păstra o legătură cu restul produselor realizate sub brandul BIC. Pe lângă faptul că aveau nevoie de o nouă rețea de distribuție pentru a vinde lenjeria intimă (de regulă la magazinul din colț nu se vând și pixuri și chiloți, nu?) cei de la BIC s-au lovit de reticența posibililor clienți, care nu vedeau nici o conexiune între lenjerie și restul produselor BIC. În plus, cine ar vrea să își cumpere o lenjerie intimă de unică folosință? Lenjeria intimă BIC a dispărut rapid de pe piață, și Bic a revenit la ce știe cel mai bine să facă, adică produse din plastic. Totuși, povestea a rămas, pentru cei care cred că un brand puternic este suficient…
Discutam cu Amalia la ultimul blogmeet cu Divanul din Bacău și îi spuneam și ei ce am remarcat eu, referitor la dezvoltarea online-ului în orașele mici – nu rentează să creezi conținut strict pe plan local, din punct de vedere financiar. Amalia a ajuns la aceeași concluzie, dar eu am zis să vin cu niște exemple concrete. Să luăm orașul Bacău ca idee de exemplificare, că tot îmi fac de treabă pe aici mai nou. Bacău – aproximativ 200.000 locuitori, plus minus 20 de mii. Respectând proporția utilizatorilor de internet din România (7-8 milioane la 20 milioane total populație) cred că putem spune că 70-80 de mii de oameni din Bacău folosesc internetul frecvent. Ok, o să fiu generos pentru că e vorba de mediul urban, să spunem că 100 de mii de oameni din Bacău accesează internetul frecvent, adică 50%. Din ăia 100 de mii câți vor ajunge pe site-ul tău, dedicat comunității locale? Ziarul de Bacău a avut în cea mai bună lună din 2011 aproape 78 mii vizitatori unici, și asta pentru că are mult conținut și e cunoscut pe plan local. Nu mă înțelegeți greșit, cifra e bună pentru un site-ul unui ziar regional, dar mai mult de atât nu ai de unde să aduni decât dacă te apuci de mondenități, cum fac Cancan și Libertatea la nivel național sau Bună Ziua Iași la Iași. Ori dacă scrii pe subiecte de interes național. Deșteptarea, al doilea cel mai vizitat site de știri local cred, ce aparține…
Că sunt deja populare și la noi se știe. Ce sunt codurile QR am mai discutat. Un tool util pentru crearea codurilor QR este aici, practic puteți include într-un cod QR un link care se va deschide automat, puteți face ca un cod QR să apeleze automat un număr de telefon sau să trimită un sms sau puteți insera un text cu datele voastre de contact. Sursa foto Cum ne putem folosi de ele? Câteva idei de folosire a codurilor QR în marketing mai jos: Tricouri cu coduri QR. Cei interesați scanează codul și ajung pe site-ul promovat în codul QR sau vâd mesajul tău. Stickere cu coduri QR. Le poți lipi pe mașină, pe birouri, oriunde unde vrei ca oamenii să le vadă, cât timp ai voie să le lipești. Cărți de vizită cu coduri QR. Utile dacă vrei ca lumea să intre direct pe un anumit link. Un model interesant am văzut la Gabi. Promoții în magazine bazate pe coduri QR, de exemplu poți oferi ceva gratuit celor care îți dau Like paginii de Facebook folosind un cod QR afișat în magazin sau celor care dau un tweet pe Twitter. Ei trebuie doar să scaneze codul cu smartphone-ul. Etichete cu coduri QR. Ușor de amplasat pe produsele vândute, pot duce la un link cu informații detaliate. Util mai ales dacă etichetele nu sunt foarte mari sau nu vrei să aglomerezi spațiul cu prea multă informație. Aveți și alte idei de promovare folosind codurile QR?
Surprinzător, dar oamenii nu discută cel mai mult despre branduri în rețelele sociale, așa cum ar crede unii adepți ai noilor tehnologii de comunicare. Nu, oamenii discută despre branduri cel mai mult față în față, cum ar veni la un suc, la o bere, în magazine, la o ieșire cu prietenii sau o bârfă între fete. Pe locul 2 în topul locurilor unde se discută despre branduri vine emailul, pe locul 3 telefonul fix, pe 4 telefonul mobil și abia pe 5 se află rețelele sociale. Am mai spus-o, cea mai bună recomandare pe care o poți obține, ca brand, este de la un client mulțumit care promovează produsele tale și prietenilor, cunoscuților. Dacă îți faci treaba cum trebuie lumea va afla de tine. Dacă nu, poți să investești enorm în marketing și tot o vei da în bară. Sursa Studiul a fost realizat în State, dar cred că și la noi procentele sunt aproximativ aceleași, deși telefonul mobil s-ar putea să fie mai sus în top decât cel fix. În familia mea cam toți au renunțat la fix în favoarea mobilului, și prietenii îmi confirmă tendința asta, în România nu rentează să ai fix. Voi unde discutați cu prietenii despre branduri?
Singurul loc din România unde am primit tot timpul restul, până la ultimul ban, este la Lidl, fostul Plus. Îmi place la nebunie corectitudinea asta nemțească, ba chiar odată nu aveam 40 de bani la mine și ca să nu folosesc cardul vânzătoarea mi-a spus să îi aduc data viitoare, că nu e nici o problemă. Plus că eu prefer să merg la cumpărături de regulă în locuri unde se plătește cu cardul, tocmai pentru a nu purta prea mulți bani la mine. În rest, când vine vorba de mărunți din portofel, mai ales în magazinele mici te confrunți cu două variante: Ai de cumpărat ceva și îți mai trebuie 10 bani – vânzătoarea așteaptă până îi dai suma, eventual îți schimbă 10 lei, doar ca să îi dai toți banii. Fără 10 bani nu se poate, dă faliment magazinul. Ai de primit ca rest 10-20 de bani – vânzătoarea nici măcar nu ce complică să ți-i dea, îți spune că nu are mărunți sau dacă insiști îți aruncă restul în scârbă, de parcă ai fi ultimul milog, iar banii ăia nu sunt ai tăi de drept. Era o perioadă când nu așteptam să primesc restul la magazin, dacă erau sume până într-un leu. Și tot eu mă enervam când nu aveam 10 bani la mine și vânzătoarea nu îmi dădea fără ei ce vroiam să cumpăr. Poate că m-am făcut mai zgârcit, poate că m-am învățat prost la Lidl sau pe afară, unde vânzătorii aleargă după tine să îți…
La RCA mă refer, nu vă gândiți la altceva. Dacă aveți o mașină, cu siguranță 1 dată sau de 2 ori pe an treceți prin perioada în care căutați o firmă unde să vă asigurați mașina. Din păcate, datorită faptului că asigurarea RCA nu te acoperă pe tine ca proprietar auto, ci pe cel accidentat, majoritatea celor care își fac asigurarea obligatorie auto caută un rca ieftin și nu țin cont de restul criteriilor, cum ar fi alegerea unei firme de asigurări cu o reputație bună, care să plătească reparațiile fără a aștepta luni întregi. Acum câteva zile povesteam cu un prieten care avusese un accident cu mașina recent, el fiind cel lovit. El nu pățise nimic, dar aripa stângă, roata din stânga plus suspensia erau făcute praf. Normal, cel care l-a lovit i-a dat RCA-ul, urmând ca el să sune la firma ce emisese asigurarea, să caute un service agreat de aceștia, tot tacâmul. Din ce mi-au spus el a durat vreo 2 luni de zile până a reușit să își repare mașina. L-au plimbat pe drumuri ca să facă poze mașinii, i-au cerut o grămadă de acte, iar la final, când mașina era reparată, nu putea să o ridice din service pentru că cei de la asigurări nu vroiau să vireze banii service-ului. După ce a cercetat puțin online prietenul meu descoperise că erau site-uri anti-aceea firmă pe net, cu poveștile altor șoferi, asemănătoare cu a lui. Asta m-a făcut să mă gândesc, prețul asigurării RCA ar trebui să fie singurul…