Lenjerie intimă marca BIC, ce idee…

Am terminat acum vreo 2 luni de citit Brand Failures, o carte foarte bună despre cele mai mari eșecuri ale brandurilor, scrisă de Matt Haig. Cartea e destul de veche, prima dată a apărut în 2003, dar conține informații foarte interesante despre cum au reușit unele din cele mai mari companii din lume să dea greș. O găsiți și pe Google Books gratuit cred.

Unul din cele mai interesante exemple de eșecuri mi se pare cel al lenjeriei intime BIC, brand cunoscut pentru aparatele de ras, brichetele și pixurile de unică folosință. După ce a lansat cu succes aceste produse, care de regulă erau vândute în aceleași magazine și distribuite prin aceeași distribuitori, compania s-a gândit să își extindă domeniul de activitate lansând o linie de lenjerie intimă, tot de unică folosință, pentru a păstra o legătură cu restul produselor realizate sub brandul BIC.

Pe lângă faptul că aveau nevoie de o nouă rețea de distribuție pentru a vinde lenjeria intimă (de regulă la magazinul din colț nu se vând și pixuri și chiloți, nu?) cei de la BIC s-au lovit de reticența posibililor clienți, care nu vedeau nici o conexiune între lenjerie și restul produselor BIC. În plus, cine ar vrea să își cumpere o lenjerie intimă de unică folosință?

Lenjeria intimă BIC a dispărut rapid de pe piață, și Bic a revenit la ce știe cel mai bine să facă, adică produse din plastic. Totuși, povestea a rămas, pentru cei care cred că un brand puternic este suficient pentru a vinde orice produs. Nu e chiar așa, contează și legătura între produsele vândute.