28_
Nu mă simt de 28. Poate de 22, hai 23 de ani. De fapt, dacă mă uit în urmă, nu ştiu când au trecut ultimii 8 ani. Am senzaţia că m-am oprit pe la 20 de ani şi nu vreau să las aceea vârstă. Forever young, cu toții ne dorim asta. Totuşi, e bine să privim înainte, nu înapoi. E bine să evoluăm (măcar să încercăm), să devenim mai buni, să cerem mai mult şi de la noi, nu doar de la alţii. Trecând peste discursul motivațional și revenind cu picioarele pe pământ, îmi dau totuși seama că de la 27 până acum am realizat multe schimbări în viaţa mea. A fost un an încărcat, dar în sensul bun al cuvântului. A apărut Diana în familia noastră, mi-am schimbat stilul de viață, fac mai mult sport, mănânc mai sănătos, am mai puţine vicii şi privesc viitorul cu alţi ochi. Bonus, am învățat și să fac economii, nu doar să cheltui banii. Criza? Criza e o opțiune personală, cine își dorește cu adevărat să muncească nu va duce lipsă de nimic. Prietenii au rămas aceeaşi, puţini dar buni. Blogul o duce bine, în ultimul an am făcut bani, am cunoscut mulți oameni noi și am avut parte de multe oportunități și colaborări pe plan profesional datorită bloggingului. Nici cu jobul nu mă plâng. Să nu uit de voi, cititorii fideli, care intrați pe aici și lăsați comentarii. Mulțumesc. Obiectivele până la 29 de ani? Şi mai mult sport în viaţa mea,…
