Nu sunt genul care caută să ajungă la limita de 5000 de prieteni pe Facebook, pentru asta am făcut blogului o pagină de Facebook dedicată. Din contră, când e vorba de contul meu personal încerc să mențin numărul prietenilor cât mai mic posibil. Astfel reusesc să fiu la curent cu ce se mai întâmplă prin viețile lor fără a pierde mult timp conectat la rețea. Cu alte cuvinte, nu adaug pe oricine pentru că nu vreau să mă aglomerez cu informații irelevante pentru mine. Desigur, pentru a găsi și mai ușor informațiile am aranjat prietenii pe liste: în primul rând familia, apoi prietenii apropiați, foștii colegi de facultate, colegii de la diversele joburi prin care am trecut, amicițiile realizate online, alte persoane etc. Până de curând sistemul părea să funcționeze cum trebuie. Până de curând. Prima regulă pentru a adăuga o persoană la prieteni până acum era să o fi întâlnit și în viața reală, nu doar pe net. Problema e că în ultimul timp interacționez cu tot mai mulți oameni pe care i-am cunoscut online, cu care mă înțeleg foarte bine și cu care vreau să păstrez legătura. Discutăm pe email, Twitter, Yahoo Messenger, Skype și chiar am impresia că îi cunosc pe oamenii ăștia. Sansele să mă întâlnesc cu ei în viața reală prea curând sunt destul de mici. Unii sunt în alte orașe din România unde nu voi ajunge în viitorul apropiat (cred), alții se află prin alte țări. Teoretic, Facebook ar fi tocmai bun pentru a…

Mai nou butonul de Like de la Facebook a ajuns să fie implementat pe toate site-urile românești de știri și bloguri. Toți vor să fie sociali, să aibă fani, să își împingă conținutul cât mai departe. Totuși, în unele cazuri implementarea butonului este foarte eronată: prea multe butoane cu diverse opțiuni plasate unul lângă altul, butonul Like amplasat în zone unde cititorul nu ajunge cu privirea etc. Mai jos e o prezentare cu câteva recomandări privind utilizarea butonului de Like. The Like button – DOs & DON’Ts