Am o problemă cu ele, şi cred că nu sunt singurul. Chiar aseară am primit un fluturaş pe stradă care promova sejururile oferite de o agenţie de turism. M-am uitat pe el de amuzament – sejur de 10 zile în Corfu, de la 199 de euro de persoană.
După aia aflai că de fapt e 199 euro plus 399 lei pentru autocar plus taxele pentru nu ştiu ce, plus cele trei meşe zilnice, plus taxa de staţiune etc. Bonus, din alea 10 zile trei de fapt ţi le petreceai în Bulgaria. În total plecând de la 199 de euro ajungeai de fapt la 500 de euro, adică preţul obişnuit al unui sejur de genul ăsta. Wtf?
Ştiu că dă bine să afişezi preţuri mici, atrag privirea rapid, dar ce faci cu acei clienţi care vin la tine doar pentru că au văzut preţul cel mai mic, care de fapt nu există?
O să rămână cu buza umflată şi cu preţul lor mic şi 0 clienţi. Sau mă rog, un prieten, doi, care să li se facă milă de super-oferta lor şi o vor activa.
nu subestima prostia omeneasca! 🙂
Niciodata nu fac asta :).
Dupa vorba unei angajate a unei banci care promova un credit super tare dar inexistent:
„Pai daca tot au venit pana aici le spunem ca acea oferta nu exista in forma respectiva si ca e doar de publicitate. In schimb le putem face o oferta pliata mult mai bine pe necesitatile lor”
Lucru care nu e foarte departe de adevar si in unele cazuri poate chiar functioneaza. Ajuns la agentie poate te convinge (sau te convingi tu) ca ti-ar place mai mult in Tunisia sau Tenerife (de ex)
Eu dacă ajung la agenție și văd că oferta nu există plec rapid și recomand tuturor să nu calce pe acolo. Publicitate înșelătoare cred că îi zice.
Dar daca iti spune „agenta de vanzari” ca tocmai au primit o super oferta care se dovedeste ca e super oferta? Sau te ia frumos si-ti explica ce a fost cu oferta publicitata si incearca sa-ti gaseasca ceva potrivit?