Să facem multe poze, că e gratis

Ieri am fost la serbarea junioarei, că deh, e sfârșit de an. Am făcut 2 poze cu telefonul, mi-am dat seama că e prea întuneric pentru a scoate ceva decent, am renunțat și am tras câteva cadre cu aparatul foto, dacă tot îl aveam la mine: două cu copilul, două cu toți copii și gata, că oricum nu stă nimeni să se uite la 1000 de poze identice.

Lângă mine un părinte a făcut cam 100 de poze din același loc, cu același peisaj. Evident, și lui îi ieșeau prost pozele, era aglomerat, lumina era slabă, îi tremura mâna, distanța era cam mare până la scenă, dar tipul insista, nu știu de ce. Oricum se știa că vor fi și pozele oficiale, pentru cine își dorește. Probabil făcea poze pentru că era gratis să apese pe buton.

Azi mă uitam cum o sală de fitness a urcat pe Facebook un album cu 700 de poze de la un eveniment unde au participat cam 50 de oameni. Multe dubluri, poze mișcate, plictisitoare. De ce ai face așa ceva, de ce ți-ai bate joc de oamenii de pe pagina ta de Facebook, de timpul lor? Evident, pentru că fotograful a tot apăsat pe buton, iar pe Facebook e gratis să urci câte poze vrei tu.

Tehnologia a făcut posibilă chestia asta, să putem face mii de poze la costuri foarte mici, cu telefonul sau aparatul foto. Le urcăm peste tot, să ne lăudăm cu ele. Facem o grămadă de duplicate, să avem de unde alege. Ne credem fotografi, vorba aia, e gratis să faci poze.

Greșit? Miile astea de poze costă timp. Timp să le sortezi, timp să le salvezi, să le faci backup, să le editezi. Valabil și pentru branduri, și pentru persoane. Doar pentru că putem apăsa pe un buton nu înseamnă că trebuie să rămânem cu mâna blocată pe el. Uneori, mai puțin înseamnă mai mult.

Și da, am făcut și eu greșelile astea, până când mi-am dat seama că îmi pierd timpul. Al meu și al celor din jur.