Când eram eu copil erau două feluri de ceasuri de mână, cele foarte bune dar scumpe în draci, de care nu te apropiai, și cele foarte ieftine dar proaste, pe care le purtai mai mult ca să arăți că ai ceva la mână. Am avut mai multe ceasuri din astea ieftine, iar cel foarte bun e un Orient Classic primit de la tata prin liceu, îl am și acum, merge impecabil, deși ar trebui să îi schimb ecranul, se pare că și cristalul poate fi fisurat dacă te chinui un pic. Faza e că ceasurile au revenit la modă, nu neapărat pentru utilitate, ci ca accesoriu.