Se discută tot mai des despre schimbările din societate legate de adulții care nu se maturizează, preferând să rămână copii. Și nu e vorba despre motivaționalele alea care ne zic că e bine să ne păstrăm sufletul de copil, să ne jucăm în continuare, să ne bucurăm ca un copil de orice, chestiile astea sunt ok, la orice vârstă.
E vorba despre asumarea responsabilităților, despre maturizare, despre descoperirea unui scop în viață, despre înțelegerea faptului că viața asta e ceea ce facem noi din ea.
Pe lângă faptul că tot mai multe branduri încearcă să vândă adulților produse dedicate copiilor, în fond de asta au crescut mult vânzările de jucării retro, iar filmele cu super eroi sunt primele în box office, și adulți intră în jocul ăsta, tinerii preferând să amâne cât mai mult transformarea în adulți.
Pe de o parte îi înțeleg. Într-o societate în care prețurile locuințelor au explodat, joburile apar și dispar, războaiele fac parte din conversația zilnică și relațiile sunt tot mai greu de construit și menținut, cine ar vrea să fie adult, să se mute la casa lui, să își ia un job sau să accepte faptul că trebuie să ia decizii importante?
