Acum 20 de ani, cea mai mare parte dintre absolventii de liceu care voiau sa urmeze cursuri universitare alegeau fie Medicina, fie Politehnica. Zece ani mai tarziu, o noua specializare isi facea loc in topul preferintelor: Dreptul. Astazi, tinerii nu mai vor sa fie nici medici, nici ingineri, nici avocati, ci specialisti in administrarea afacerilor, comunicare si relatii publice, marketing sau finante, banci si asigurari.
Am ales specializarea Marketing pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt croit pentru profilele reale ( da, si Marketingul e real, dar e mult mai uman decat altele ). Cei patru ani de liceu profil matematica-informatica m-au ajutat sa realizez ca sunt genul de om caruia ii place sa gaseasca rapid solutiile, nu sa stea zile in sir sa creeze programe si scripturi pentru a solutiona probleme. Adaugam la asta si o imaginatie foarte bogata si dorinta de a realiza campanii mai bune decat porcariile pe care le vedeam atunci pe piata si avem un tablou complet al deciziei mele.
Revenind la deciziile tinerilor din ziua de azi, e normal sa se orienteze spre domeniile in care aud ei ca se castiga cel mai bine pe piata, fara a tine cont de abilitatile proprii, de dorinte. Dincolo de asta, problema e alta. Tinerii astia termina o facultate, dar sunt zero ca abilitati si experienta si nota 10 la pretentii. Nu ca m-as da eu rotund cu generatia mea, dar profesorii de la facultate imi spun ca generatiile care au venit dupa noi sunt tot mai slabe si mai putin interesate sa invete, sa acumuleze cunostinte, sunt axate doar pe acum, aici, cat mai mult, cat mai repede. Cunoscutii care ii am in recrutate HR imi spun ca primesc sute de CV-uri pentru orice job care contine „manager” in denumire, dar daca reusesc sa selecteze 2-3 CV-uri pentru primul interviu, e bine, desi nu se stie daca se califica vreunul!
In conditiile astea, batalia pe viitor se va da intre cei care au si ceva in cap, nu doar pe hartie, si care stiu sa se aprecieze la justa lor valoare, obiectiv, nu sa ceara cat au auzit ei ca se plateste un job de genul ala. Nu zice nimeni sa nu negociezi la un interviu, dar trebuie sa ai si carti bune in mana.
