Stau si fac analize, comparatii si iar analize despre creditele imobiliare. Inteleg, eu sunt ala amarat, care nu are 50.000 euro cash, ca sa isi cumpere si el un apartament amarat cu 2 camere intr-un bloc vechi de 15-20 ani ( la trei camere nu ma mai uit, deja e 80-90k, chiar daca as avea un avans de 10-15k euro ). Banca e aia mare si tare, care are cascavalul, dar e dispusa sa ma lase sa gust din el doar daca ii primesc la masa mea vreme de 30-40 ani ( cam atat dureaza, in ideea in care ai un salariu cat de cat decent )! Inteleg, ei ar face multi pui din banii aia, daca nu i-ar imprumuta, deci e normal sa bage dobanzi nesimtite, doar nu sunt institutii de binefacere.
Incerc sa inteleg de ce totusi, cu toate dobanzile si comisioanele, ajung sa dau inapoi bancii aproape de 4 ori mai mult, de ex la Millennium Bank, ratatii aia care au un PR jalnic, ajung sa dau 188,657.71 euro in 40 de ani. Pana la urma, poate m-as obisnui si cu asta, adica banca sa imi suga tot salariul vreme de 40 de ani, iar la 60 si ceva de ani, eu sa scap de rate, bucuros ca voi ramane unicul proprietar al unui apartament intr-un bloc vechi de 60 ani. Ce realizare… Dar stai…poate mai am o sansa!
Sa spunem ca imi creste salariul. Sunt tanar si muncitor, prestez bine la job, ma implic, si incet incet ma ridic. Sa spunem ca pun niste bani deoparte, poate chiar 10-20 mii euro. Stiind ca am datorii la banca, normal ca dau fuga la banca, ca sa mai scad din datoria aia mare care ma rupe in doua. Ei bine, daca eu am banii si vreau sa ii dau ca sa scada rata, ei de ce imi arata iar „dragostea lor” si imi impun plata unui comision pentru rambursare anticipata? Adica eu vreau sa le dau banii mai repede, ca sa scap de rate si ei sa isi faca treaba cu banii aia, iar banca ma taxeaza pentru asta? Ce ratati…
Si cand vezi reclamele la TV si in presa ai crede ca e totul asa de dulce si frumos. Teapa!

