Ce înseamnă de fapt un trai decent în România?

Ieri, la articolul cu ofertele de city break cineva mi-a comentat pe Facebook că sunt mulți români care nu au ce pune pe masă seara sau nu au o locuință stabilă, cum îndrăznesc eu să vorbesc de concedii și vacanțe, să mă laud că îmi permit din astea.

Și mi-am dat seama că noi ca popor avem o percepție foarte deformată asupra traiului decent. Da, există sărăcie, poate la noi mai mult ca în alte țări. Da, e bine să îi ajuți pe cei mai săraci ca tine, dacă ai reușit să faci ceva în viața asta. Da, e mai bine să fii modest în societate decât să te lauzi că spargi banii.

Totuși, să îți permiți un concediu de o săptămână, odată pe an, și câteva ieșiri de weekend, în țară sau afară, nu mi se par extravaganțe, ci lucruri de bun simț, minimul pe care ar trebui să și-l permită cineva din clasa medie.

Cam ăsta ar trebui să fie începutul unui trai decent în România, zic eu:

Să nu îți faci griji că nu ai ce mânca sau unde dormi, să îți poți plăti facturile și ratele lejer la final de lună.

Să îți permiți o mașină pentru familie și carburant pentru a umbla cu ea, să îți cumperi măcar câteva rânduri de haine în fiecare an, să petreci 1-2 săptămâni pe an într-o destinație turistică, să pleci măcar de 2-3 ori pe an și să descoperi un oraș nou, de la noi sau de afară.

Să poți ieși de vreo 2 ori pe lună în oraș fără să te întrebi dacă ai cu ce. Să nu fii nevoit să le spui copiilor zilnic că nu poți să le cumperi jucăria din reclama de la TV sau hăinuța pe care o are colega de la grădi (nu că ar trebui să le cumperi orice îți cer, aia e altă discuție).

Să muncești, dar să ai și timp pentru un hobby, și bani pentru a îl practica. Să îți poți permite un echilibru între muncă, familie și relaxare.

Cam astea sunt lucrurile minime ca să poți spune că ai o viață bună, zic eu. Pentru voi ce înseamnă un trai decent?