Jennifer Belle, o scriitoare americana care a publicat pana acum doua bestsellere, a ales o metoda putin diferita pentru a isi promova noua carte, „Tehe Seven Year Bitch”. Dupa ce a primit peste 500 de CV-uri in urma unui anunt de angajare ea a tinut interviuri cu 100 de actrite si a angajat in final 40 dintre ele.
Sarcina lor era sa rada in public, raspandite in zonele cu trafic din New York, in timp ce ii citeau cartea. Actritele erau platite cu 8 dolari pe ora. Detalii AICI.
E evident ca s-a ajuns prea departe, iar comentariile la acel articol o demonstreaza. Cati ar mai cumpara o carte dupa ce afla ca actorii sunt platiti pentru a rade cand citesc cartea? Principiul „fake it till you make it” nu cred ca se aplica in cazul de fata. Tin minte cand Orange a angajat actori in Polonia care sa se aseze la coada in ziua lansarii iPhone-ului. Dupa ce vestea s-a aflat Apple s-a confruntat cu un val de reactii negative din partea mass-media si a publicului.
Traim intr-o lume in care reclamele sunt peste tot, iar incercarile de a plati oameni care sa simuleze ca plac cu adevarat un produs sunt sanctionate.
Atat timp cat privim o reclama la TV acceptam si inghitim ce ni se serveste deoarece suntem constienti ca nu e real, actori sunt platiti sa joace un rol!
Ce ne facem insa atunci cand ne dam seama ca suntem inselati?
Parerea mea e ca reclamele sunt OK atata timp cand sunt marcate ca atare; cand incearca sa se pacaleasca oamenii lucrurile deja nu mai sunt deloc OK…