Văzusem pe Facebook o postare zilele trecute despre cum toți ne dorim o țară ca în Vest, dar ne comportăm în continuare ca niște oameni primitivi, cu aruncatul de gunoaie pe stradă, claxonat aiurea în trafic, lene și nesimțire. Mesajul era făcut pentru viralitate, dar pleacă de la un sâmbure de adevăr, ca nație căutăm mereu scurtăturile, vrem să ne fie bine, dar nu avem chef să punem osul la treabă. Vrem schimbarea, dar fără să ne schimbăm și noi.
Mă uitam prin parc, jumătate din populația care se plimbă aruncă pe jos nonșalant gunoaie, sticle, coji de semințe. Și poate că mergea scuza aia cu Nu ai unde să arunci domle, dar chiar sunt coșuri de gunoi la fiecare 100 de metri. Surpriză, fix ăștia care fac astea când scot capul afară din țară vin înapoi și ne zic ce fain și curat e pe acolo, de ce la noi nu se poate?
Sau faza cu Să moară capra vecinului, bârfa și invidia. La noi dacă îți merge bine nu vine nimeni să te întrebe câte ore pe zi lucrezi, când ți-ai luat ultima dată concediu, dacă ai weekenduri libere, în schimb toți își dau cu presupusul despre ce afaceri ilegale învârți, Majoritatea celor care lucrează pe salariul minim pe economie nu concep că există români care sunt atât de buni în ceea ce fac încât firmele sunt dispuse să le dea mii de euro salariu, lunar. Nu, la noi oamenii nu se gândesc cum să devină mai buni, să se specializeze, preferă să stea în mocirlă, și dacă pot să îi tragă pe toți după ei.
Sau responsabilitatea muncii. Da, ne plângem că sunt salariile mici, dar câți dintre români înțeleg să își facă jobul cu seriozitate, profesionalism, indiferent că sunt măturători pe stradă sau manageri în companii din Top 300. La noi dacă suntem plătiți puțin preferăm să ne băgăm picioarele, că vorba aia, câți bani îmi dai atâta muncesc, dar nu ne gândim că nu primim mai mulți bani tocmai pentru că nu îi merităm.
Sau agitația și nebunia din trafic, claxoanele, înjurăturile, stresul pe care îl simți după ce ieși din casă. Mă uitam la mine, dimineața când plec de acasă sunt zen, dar dacă mă urc la volan, după 10 minute deja îmi crește pulsul. Claxoane primite în secunda doi când se face verde, mașinile care îți taie calea aiurea, oamenii care te înjură fără motiv, e un miracol să ajungi calm la birou.
Vrem să se schimbe România, dar noi să rămânem la fel. Dacă tot ne uităm la frații din vest, hai să preluăm și obiceiurile lor bune, nu? E faină țara asta, dar tot mai mulți îmi zic că trebuie să fii nebun ca să trăiești aici.
