Eram zilele trecute la un oficiu poștal cu Cristi. Cum așteptam noi să ne vină rândul (mereu aștepți la Poșta Română, chiar dacă nu e nimeni în fața ta, chiar dacă sunt toate angajatele libere), eu mă uitam prin magnificul sediu să văd ce inovații noi au mai apărut la poștă (ton sarcastic). Îmi sar în ochi produsele expuse la loc de cinste, elementul central al atracției: niște balsamuri de rufe și detergenți de vase, ale unor branduri de care nu a auzit nimeni.
Păi da veți spune, că Poșta Română vinde de toate pentru a supraviețui. Tocmai asta e problema, zic eu. Înțeleg teoria produselor complementare și diversificarea portofoliului prin introducerea de servicii care au legătură unele cu altele. Poșta Română trimite plicuri și colete, deci e normal să poți cumpăra de acolo plicuri, felicitări, pixuri, reviste, ziare, hărți ale României. Chiar și transferul de bani are oarecum sens, că tot plimbă ei bani pentru plata diverselor ajutoare sociale. Tot de la Poștă își ridică mulți pensionari pensiile, deci are sens și plata facturilor de utilități, pensionarii nu prea le au ei cu plățile online . Până acum e ok.
Ce legătură are însă balsamul de rufe cu trimiterea de scrisori și colete chiar nu înțeleg. Oare se duce cineva la Poștă să trimită un plic, vede balsamul de rufe no name în raft, își amintește că nu mai are cu ce să își parfumeze rufele acasă și cumpără vreo 3 sticle, să fie acolo de rezervă? Sau cum?
Uite, de asta se duce Poșta Română la vale, pentru că încearcă să ofere de toate, să vândă de toate, dar la final nu oferă nimic bun și nu vinde nimic util. Servicii proaste, angajați plictisiți și o lipsă completă de viziune. Nu mai zic de cunoașterea profilului clienților, când vinzi produse de curățenie într-un oficiu poștal e clar că cineva din conducere are probleme grave de concentrare.
Logica spune că atunci când afacerea schioapătă elimini toate produsele și serviciile neperformante, care te trag în jos, și te concentrezi pe ce știi tu mai bine să faci, pe zonele care funcționează și aduc profit. Dar logica nu se aplică în cazul Poștei Române.
În concluzie, cine merge la Poștă să își cumpere balsam de rufe? 🙂 Eu sigur nu.
