S-au împlinit 50 de ani de când Yuri Gagarin a zburat pentru prima dată în spațiu. Clipul de mai jos e recreat după traseul lui original. Da, sunt pasionat de SF-uri, normal că îmi place ce veți vedea în continuare. Doar atunci când ești în spațiu și vezi planeta de la distanță poți să realizezi cât de mici și neînsemnați suntem noi, cu viețile noastre prea aglomerate și pline de griji inutile.
Dacă vă uitați mai des la televizor sau pe site-urile cu videoclipuri cred că ați văzut clipul de mai jos, cu o scriitoare din New York, Felice Cohen, care locuiește într-o garsonieră minusculă din Manhattan pentru care plătește peste 700 de dolari lunar. Ea spune că e foarte avantajoasă garsoniera, deoarece în zona respectivă (super ultra mega exclusivistă) apartamentele au în medie chirii de 3600 de dolari. Nu contează că doarme cu capul în tavan, că face dus cu capul în toaletă (sau pe aproape), ea locuiește în Manhattan.
În continuare ea prezintă diverse sfaturi pentru optimizarea spațiului, sfaturi banale pentru majoritatea românilor obișnuiți cu apartamentele minuscule din era comunistă. Nu sunt expert dar totuși cred că în aceeași bani putea găsi un apartament decent, puțin mai departe de buricul New York-ului.
Contează chiar așa de mult să stai în centrul orașului, indiferent de condițiile în care locuiești? În ritmul ăsta pot să mă mut cu cortul în parcul din centrul Iașului și să mă laud că uite, poate că stau eu la cort și suflu rece noaptea, dar totuși stau în centru.
Mie mi se pare ipocrizie curată asta cu locuitul în centru. Vouă?
Până acum câteva zile chiar nu aveam idee de un service ok în Iași unde se repară produse electronice. Știu, cu cele aflate în garanție e simplu, le trimitem la service-ul autorizat, dar ce facem cu laptopul care a ieșit din garanție și se închide din senin, cu telefonul scăpat pe jos sau cu camera foto care a rămas cu obiectivul blocat?
Din fericire i-am găsit pe băieții de la Gsm2009 în Păcurari lângă Moara de Foc, care chiar repară orice, cum zic chiar ei. I-am testat eu, aveam de reparat ceva care nu mă așteptam să poată fi reparat și m-au surprins plăcut. Bonus, au prețuri foarte bune la service și se mișcă rapid. Pe lângă service mai vând și laptopuri, tablete, telefoane mobile și alte gadgeturi.
Am zis să anunț și pe blog, daca tot am fost mulțumit de serviciile lor. Sigur sunt și alții care au produse electronice de reparat și nu știu un service bun în Iași.
Cam aşa stă treaba cu reciclatul sticlelor din plastic şi păstrarea curăţeniei. Suntem buni la vorbe, dar când trebuie să ne aplecăm pentru a culege ceva de pe jos…
Faptul că China e printre economiile cu cea mai rapidă dezvoltare nu mai e o necunoscută, în fond au ajuns să îi împrumute până și pe americani, nu? Sunt un fel de buricul pământului acum.
Citeam pe Forbes o analiză a cererii pentru bunurile de lux în China și am dat peste paragraful ăsta:
…there is an increased willingness for people who can’t afford luxury items to spend a disproportionate amount of their income on luxury. According to the report, 13 million upper-middle-class households (earning $15,000 to $30,000) are stretching their budgets to buy luxury watches, jewelry, handbags, shoes and clothing. This form of consumption represented 12% of Chinese luxury consumption in 2010, but is expected to reach 22% by 2015.
Bonus, mi-a plăcut și clasificarea consumatorilor de bunuri de lux, tot în același articol.
1. Core luxury buyers: Affluent households that spend 12 to 20% of their income on luxury goods per year ($20,000 to $60,000).
2. Luxury role models: Young and fashionable, most are self-employed or corporate executives living in Beijing or Shanghai. They buy to indulge themselves and seek to feel unique rather than show off their wealth.
3. Fashion fanatics: Middle class, typically in junior to mid-level positions; includes some housewives. They spend a disproportionate amount of income on luxury, and have a stronger “enjoy now” mindset, willing to buy on credit. They also exert a strong influence on other consumers, sharing their purchases and opinions in social circles and online.
4. Middle-class aspirants: Middle class living in Tier 2/3 cities. They are infrequent buyers of luxury products. Purchasing luxury goods makes them feel successful and fulfills aspirations of belonging in a higher social circle. They are also less knowledgeable about luxury brands and thus are more cautious spenders.
Nu-i așa că pare foarte cunoscută partea aia cu chinezii care se agită să își cumpere chestii de lux pe credit, chiar dacă nu și le permit? Îmi amintește de ce vedeam și la noi până în 2008. După aia a venit criza și românii s-au potolit. Întrebarea este ce îi va potoli pe chinezi. Oricum, e bine de băgat la cap. Cine nu învață din greșeli e condamnat să le repete, și tare mi-e frică de faptul că românii uită repede.
Mai ţineţi minte sifonăriile de la colţ de bloc, unde făceam coadă cu bidoanele goale ca să cumpărăm apă cu bule? În lipsă de apă minerală, era bun şi sifonul, chiar dacă ne amăgeam cu apă chioară.
Credeam că au dispărut, dar se pare că printr-un miracol, unele dintre ele au reuşit să reziste timpului, hypermarmeturilor, occidentalizării, epocii moderne. Cea din imaginea de mai jos e în Iaşi, ascunsă undeva printre blocurile din Cantemir. Cine ştie, poate are clienţii ei fideli, care vin acum cu bastonul tremurând, gârboviţi de ani, pentru a face plinul.
Daca nu ştiţi despre ce vorbesc cred că aveţi sub 25 de ani.
Nu neg, și eu pot să fac un site pe WordPress, să realizez un plan de marketing, să fac un afiș în Corel Draw, să scriu textul pentru o reclamă, să schimb filtrul de polen la mașină, să repar o priză sau să dau cu var pe pereți. Știu să fac un pic de toate, la unele sunt bun, dar la altele prefer să apelez la specialiști.
Uneori însă procentul de români experti, buni la toate, indiferent de domeniu, mă depășește și mă uimește. Da, și eu sunt impresionat de Tatoiu, cum le știe ea pe toate.
Știți cum e, scrii un articol cu sfaturi pentru bloggerii începători din experiența ta de peste 4 ani și toți bloggerii comentează că sunt sfaturi vechi. Așa o fi, dar bloggerii ăia care comentează au în continuare 3 cititori pe blogul lor de care nu a auzit nimeni, de buni ce sunt la aplicat sfaturile alea vechi.
Ai o problemă cu mașina? Toți prietenii au o idee, o opinie, au trecut prin așa ceva, îți sugerează să încerci ceva. Și merge? Nu știu frate, încearcă și tu. De aia prefer eu să apelez la cei care chiar știu ce fac.
Vrei să faci un site? Sigur unchiul verișorului prietenului tău cel mai bun cunoaște pe cineva care face site-uri la un preț bun, cu template-uri proaspăt descărcate de pe net. Ce portofolio, cerere de ofertă, analiză de piață. Prețul să fie mic, în rest treaba se rezolvă.
Ai nevoie de un spot radio pentru o firmă? Băiatul vecinului tău are un calculator beton și se joaca mereu pe el, sigur poate să tragă niște voci la microfon si să le lipească peste melodia aia cu 50Cent care știi tu că va place la publicul tău țintă.
Vrei să îți promovezi afacerea online? Caută și tu un puști cu 5000 de prieteni pe Facebook, sigur el va știi cum să interactioneze cu clienții potențiali pe internet. În plus îi poți spune că îl faci social media manager, asta îl va da pe spate.
Morala? Nu am așa ceva, știu doar că românii sunt buni la toate dar în același timp nu sunt buni cu adevărat la nimic. De aceea când găsesc un om de care sunt mulțumit lucrez doar cu el. Am instalatorul la care apelez mereu când am probleme cu țevile, tipografia cu care lucrez mereu pentru broșuri de calitate, magazinul de unde cumpăr pâine pentru că vînzătoarea îmi zâmbește etc. Încă mai caut un electrician auto bun, că m-am trezit cu mașina azi dimineață, avea bateria moartă și fiecare are o opinie despre cauză dar nimeni nu vine cu soluții.
P.S: si voi sunteți încojurați de oameni buni la toate?