Categorie Diverse

Bărbaţii şi shoppingul

Mă pot considera un tip norocos. Doamna mea nu petrece prea mult timp la shopping, iar atunci când merge la cumpărături, merge cu mine, deoarece ţine cont de părerea mea. Cel puţin aşa spune ea.

Când vine vorba de cumpărat haine eu am câteva idei clare: stabilesc de ce am nevoie, mă gândesc unde aş putea găsi piesa respectivă (bluză, tricou, pantaloni etc) merg, mă uit, probez 1-2 modele, îl aleg pe cel care îmi place cel mai mult şi îl cumpăr.

La femei am remarcat că în general lucrurile sunt muult, mult mai complicate. În primul rând, femeile nu cumpără neapărat pentru că au nevoie, ci pentru că shoppingul le face să se simtă mai bine. În al doilea rând, femeile nu merg la cumpărături într-un magazin de unde aleg 1-2 piese pe care le probează, ele merg în toate magazinele, probează toate piesele şi abia la final se decid asupra piesei de îmbrăcăminte pe care o cumpără. De regulă este prima pe care au probat-o, iar magazinul se va afla cu siguranţă în cealaltă parte a oraşului faţă de locaţia actuală. În timpul ăsta bărbaţii nu au ce să facă decât să îşi urmeze supuşi consoartele, aflate în căutarea unui ideal.

Când vine vorba de >rochii de seara lucrurile se complică şi mai tare. Apar cataloagele, discuţiile cu prietenele, analizele, revistele cu sfaturi, discuţiile de genul „Crezi că m-am îngrăşat” etc. La noi bărbaţii e mult mai simplu, majoritatea prietenilor mei cred că au 1-2 costume în garderobă, eu am 3, dar asta doar pentru că am lucrat în vânzări şi trebuia să fiu mereu prezentabil. Credeţi că 1-2 rochii de ocazie ar fi de ajuns pentru o femeie? Cu siguranţă nu.

Iarăşi, pot spune că am noroc. Cel mai mult am umblat alături de doamna mea timp de vreo 2 zile acum 4 ani, şi atunci a fost un caz special, era vorba de rochia de mireasă, deci am o scuză. În rest când îmi spune că are nevoie de o rochie de ocazie de regulă o cumpără pe prima care îi place. Nu sunt nevoit să îndur zile în şir.

Mă gândesc că nu mulţi bărbaţi ştiu că există magazine online de unde iubitele lor îşi pot comanda rochii elegante, fără a fi nevoite să mai alerge prin magazinele offline. Cristallini Boutique este unul dintre ele, de care am aflat recent. Am văzut că au mai multe branduri şi tipuri de rochii, pentru toate evenimentele:  rochii de seara, rochii de ocazie, rochii de cocktail , rochii de club.

M-am uitat puţin pe acolo, ca orice bărbat căruia îi place tot ce e frumos. Preţurile mi s-au părut ok, comparabile cu cele pe care le văd în magazinele de firmă când merg cu doamna mea la shopping, dacă nu chiar mai bune. Mi-a rămas în minte modelul de mai jos, o rochie de seară mai specială.

rochie seara cristallini

Frumos, nu?

Domnilor, voi cum procedaţi când iubita trebuie să îşi cumpere o rochie de seară? Mergeţi cu ea, îi daţi cardul (în timp ce spuneţi o rugăciune în gând) sau o convingeţi să cumpere online, direct de acasă?

Citește mai departeBărbaţii şi shoppingul

Premii pentru zgârieturi

Săptămâna trecută anunţam un concurs fain pe blog, legat de zgârieturile din copilărie şi amintirile ce au rămas în urma lor. E timpul să vă zic şi care sunt câştigătorii celor 5 seturi Bionect (crema + spray) pentru tratarea zgârieturilor:

Câştigătorii vor fi contactaţi pe adresa de email lăsată în comentarii şi vor primi premiile direct acasă. Mulţumesc tuturor celor care au povestit ce năzbâtii făceau când erau mici. Eu mă gândesc că eram bogat până acum dacă aş fi primit premii pentru fiecare zgârietură făcută în copilărie.

Citește mai departePremii pentru zgârieturi

Idei pentru turismul în marile orașe

Cum tot am umblat zilele trecute prin ţară am încercat pe lângă sarcinile pe care le aveam de făcut în Expediţia verde să fac şi puţin turism. Cu ocazia asta am realizat încă o dată că mai avem multe de învăţat până vom şti cum să facem turism la modul profesionist.

Să mă explic. Când ajung într-un oraş turistic eu vreau să vizitez obiectivele turistice. Mai nou folosesc navigatorul Google ca să le găsesc, dar nu toţi turiştii sunt la fel de pasionaţi de tehnologie ca şi mine. De aia este nevoie de hărţi, cât mai multe hărţi, amplasate în oraş, în locuri vizibile. De cele mai multe ori ele nu există.

Ca idee, în 2003 când am pus piciorul în Roma prima dată mă orientam uşor prin oraş, şi Roma nu e chiar micuţă. De ce? Pentru că la ieşirea din staţiile de metrou erau panouri mari cu harta oraşului, care îmi arăta clar unde sunt şi ce aş putea vizita în zonă.

harta roma

Marius, eşti aici, la 300 de metri ai Colosseumul, mai încolo e Vaticanul etc.

La fel şi în staţiile de autobuz, găseai harta oraşului. În plus, peste tot erau indicatoare ca să ştii exact pe ce stradă te afli, ce obiective turistice sunt acolo şi merită vizitate. Lucrurile astea costă la început, dar e o investiţie foarte mică pentru un oraş turistic, dacă vrea să atragă vizitatori. În plus, un turist care vizitează toate obiectivele turistice va cheltui mai mulţi bani în oraş, deci vor fi mai multe venituri pentru administraţia locală şi pentru afacerile locale.

Să revenim la România. În 90% dintre oraşe, chiar dacă ele se doresc a fi turistice, dacă nu ai tu la tine o hartă a oraşului sau un GPS te poţi pierde uşor. Indicatoarele de străzi sunt rare, panourile cu harta oraşului sunt inexistente sau le găseşti doar în centru. Degeaba spunem noi că vrem să dezvoltăm turismul, dacă nu oferim nici măcar indicaţii pentru turişti.

Nu o să spun că în Iaşi e totul pe roze, trendul e cam acelaşi. Găseşti pe stradă indicatoare care te ajută să ajungi la Mall sau la numeroasele hypermarketuri apărute în ultimii ani, dar nu indicatoare care să te ducă la Palat, la Grădina botanică, la muzee, la Mănăstirea Bărboi, la Bojdeuca lui Creangă sau la Mitropolie. Cel puţin eu nu le-am văzut. Degeaba avem un oraş turistic, dacă turiştii trebuie să facă eforturi pentru a descoperi ce merită vizitat.

Pe la voi în oraş cum stă treaba, există hărţi şi indicatoare pentru obiectivele turistice?

Citește mai departeIdei pentru turismul în marile orașe

Dacă îți iubești orașul nu îl umpli de mizerii

Cred că unul din cele mai simple moduri de a vedea cât de civilizați sunt locuitorii unui oraș este să remarci cum se comportă în public: dacă aruncă gunoaiele pe jos sau la coșul de gunoi, dacă manâncă semințe în parc, dacă strâng mizeria produsă de câinii pe care îi scot la plimbare în parc, dacă te ajută să găsești o locație când îi oprești pe stradă. Lucruri de bun simț, dar care fac diferența între un oraș și altul.

De exemplu în Timișoara mi-a plăcut că panourile de genul celui de mai jos erau prezente cam peste tot, înștiințând proprietarii de câini să curețe după ei.

panou caini timisoara

Nu știu câți respectă recomandarea, nu am văzut nici o amendă menită să sperie lumea, dar nici nu m-am murdărit de rahat mergând pe stradă sau prin parcuri. În Iași încă nu am văzut panouri de genul ăsta. Poate că nu e suficient un panou pentru ca oamenii să aibă mai mult simț și respect pentru cei din jur, dar e un început.

Citește mai departeDacă îți iubești orașul nu îl umpli de mizerii

De ce se feresc românii să fie filmați sau fotografiați?

În Expediția Verde a trebuit să fotografiez și să filmez multe parcuri, spații verzi și locații eco din Iași. Normal că în parcuri se aflau și oameni când mergeam să fac pozele. Deși am încercat să nu deranjez pe nimeni, nu de multe ori am fost surprins să văd persoane cum se uitau urât la mine când declanșam camera, chiar dacă nu îi fotografiam pe ei, ci făceam fotografii de ansamblu cu peisajul.

fara poze

La filmat era și mai grav, mulți când mă vedeau cu camera în mână erau în stare să își schimbe traseul, să se întoarcă din drum sau să se întoarcă cu spatele, doar să nu fie filmați. Repet, nu filmam pe nimeni în mod special, doar încercam să prind câteva cadre cu peisajul. Încercați să faceți un reportaj pe stradă cu o cameră video, veți fi surprinși.

În parcare la Iulius Mall în Iași m-am oprit să fac o poză parcării pentru biciclete, pentru a o include pe lista de elemente eco. Nu pozam intrarea în mall, sigla complexului sau alte informații strategice, era doar o poză cu un suport pentru biciclete. În secunda doi a apărut un gardian speriat că fac poze, spunându-mi că nu am voie să fac asta fără aprobare din partea conducerii. Repet, eram în parcare și pozam un stand pentru biciclete. Atât.

Într-un clip pe blog la Denisa am văzut aceeași reacție, români speriați de camera video, care au impresia că vine sfârșitul lumii dacă îi filmezi. Culmea e că alte nații nu reacționează la fel. În tările din vest lumea e relaxată, dezinvoltă, nu au nici o problemă cu camerele foto sau video ațintite asupra lor, vorbesc în fața camerei pe stradă la fel cum ar discuta cu cel mai bun prieten. Nu mai zic nimic de americani, cred că lor le place să fie filmați.

Deci care e treaba cu românii, de ce suntem așa de speriați de bombe? Să fie de vina moștenirea comunistă pentru faptul că încă ne temem să fim fotografiați sau filmați? Ăsta e brandul de țară cu care ne alegem, de popor speriat care nu știe să comunice și să interacționeze cu străinii?

Aveti alte explicații?

Citește mai departeDe ce se feresc românii să fie filmați sau fotografiați?

Servicii medicale cu plata în rate – motiv de bucurie?

Am găsit în cutia poștală zilele astea o revistă plină de articole de PR de la Arcadia, Arcadia News. Noi suntem cei mai buni, cei mai tari, cei mai frumoși, ne pasă de sănătatea ta, din astea.

Am aruncat-o la coș, dar privirea mi-a rămas pe articolul de mai jos: premieră la Arcadia Hospital, plata în rate pentru serviciile medicale.

arcadia iasi

Nu știu ce e mai trist, faptul că poți plăti serviciile medicale în mai multe rate sau faptul că există oameni nevoiți să facă împrumuturi pentru serviciile medicale. Articolul spune că se pot plăti serviciile medicale atât prin card de credit cât și prin realizarea unui credit bancar, direct la sediul spitalului, dar nu asta e relevant.

Țin minte că atunci când s-a deschis Arcadia prețurile erau imense comparativ cu spitalul de stat, de ex o naștere era în jur de 1900 de euro. După ce au făcut contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate lucrurile s-au mai schimbat, prețurile au ajuns pe la jumătate. S-au adaptat cu alte cuvinte și se pare că nu o duc rău, dacă mai deschid încă 2 policlinici în Iași.

Mă gândesc însă că până la a face un împrumut pentru serviciile medicale e cale lungă. Știu că sănătatea e neprețuită, dar oamenii pun preț și pe asta, ba pun chiar și credite. Sper să nu fiu pus niciodată în situația de a mă împrumuta pe la bănci pentru sănătatea mea sau a celor din jur. E crud să te gândești că sănătatea poate fi calculată în bani, că viața e un lucru ce poate fi pus pe cântar și evaluat ca o marfă.

Principiile mele au rămas aceleași, aș face împrumut bancar doar pentru casă și doar dacă nu am nici o altă variantă. Pentru gadgeturi, mașină, concediu în Bora Bora sau alte distracții prefer să strâng bani, un pic câte un pic. Dacă nu am destui înseamnă că nu îmi permit.

Totuși, cu sănătatea lucrurile sunt complicate. Bani mai poți face cât timp ești sănătos, dar dacă ești bolnav nu ești de folos nimănui și nici ție.

Voi ce ați face dacă ați avea nevoie de servicii medicale și nu vi le permiteți, ați face un împrumut în bancă pentru a vi le achita?

Citește mai departeServicii medicale cu plata în rate – motiv de bucurie?

Apocalipsa va începe la Iași – vezi foto

În cartierul Alexandru din Îași, mai exact pe lângă Billa, se află multe tonete, unde găsești toate nimicurile de care nu ai nevoie, mai ales dacă ai treabă la poștă și treci pe lângă ele.

De regulă nu le dau importanță, dar zilele astea am remarcat ceva interesant lângă o tonetă cu jucării. O troiță, asemenea multor altora care au răsărit într-un cartier plin de pensionari ce încearcă să se dea bine pe lângă Doamne Doamne simțind că au prea multe păcate pe conștiință. Dacă am avea școli măcar pe jumătate la câte biserici și troițe sunt în România cred că am fi cel mai intelectual popor din Europa. În fine, statul nu are nici un interes să aibă cetățeni deștepți și culți, e mai bine să ai un popor credincios ce poate fi ușor de manevrat la alegeri cu/prin/de către Biserică.

Nu m-a atras troița pentru aspectul ei impunător, arată la fel ca majoritatea, adică plină de statuete kitsch și icoane. În schimb inscripția de pe troiță e super tare:

troita alexandru iasi

În acest loc, vineri 22 iunie 2007 ora 13.20, mântuitorul IIsus Hristos a comunicat: cât de curând voi reveni!

Apoi la ….2008 a cerut: Vreau din marmură: troiță!

Deci vedeți voi, dragi mei, apocalipsa va începe la Iași, mai exact în Alexandru. I-a spus IIsus Hristos asta unei babe nebune care vinde la toneta cu jucării din zonă, iar ea, după ce a ridicat troița, strânge acum donații de la fraieri credincioși pentru a face și acoperișul troiței din nu știu ce material cerut de Isus (era și un anunț deasupra inscripției legat de asta). Fraierii Credincioșii care fac donații primesc în schimbul donației o chitanță fără valoare și probabil fără ștampilă.

Știu că sunt mulți nebuni care circulă pe lângă noi, dar cât de înapoiat poți fi ca să crezi că Isus s-a arătat între blocuri, de fapt în spatele unei tonete? Aa, și pentru troița aia nu e nevoie de autorizație, sau și autorizația se acordă pe baza unor viziuni apocaliptice?

P.S: dacă citiți în ziare chestia asta mâine sau o vedeți la tv lăsați un comentariu, cred că voi ajunge și eu să pun watermark pe toată fotografia, jurnaliștii noștri nu au timp să facă muncă de teren și se mai împrumută de pe bloguri, la fel ca în cazul trusei pentru înmormântare. Doar că uită să zică de unde au aflat.

Citește mai departeApocalipsa va începe la Iași – vezi foto