„Eventual situatia financiara din SUA ar putea sa aiba efecte pozitive, pentru ca o serie de active imobiliare din Statele Unite se vor ieftini si s-ar putea sa fie romani dispusi sa cumpere in America diverse active imobiliare, cum ar fi, eu stiu…”, a aratat Tariceanu. El a fost intrerupt la aceasta idee de ministrul Apararii, Teodor Melescanu, care a spus „sediul Lehman Brothers…”.
Deci fratele meu, poate tie ti se pare interesant
Ce e mai rau decat sa fii prost?
Sa fii destept si sa iti dai seama cat de prosti sunt cei din jurul tau, desi ei se considera destepti. Pacat ca prostia nu doare!
Opinii pro, contra, de ce? Eu ma simt destul de bine pe .com, dar umbla vorba ca nu pari serios daca scrii in romana si nu ai domeniul pe .ro! Voi ce credeti?
Flori pentru dna invatatoare, ghiozdanul cel nou, costumul calcat, pantofi dati cu crema, tunsul la frizeria din colt, emotia unui nou inceput…pe naiba!
Sambata m-am nimerit la frizerie, pentru un pic de improspatare. Mare greseala. Plin de copiii. Cum se tundeau copii aia? Unul vroia codita la spate, altul, aflat cu bunicul, ii zice scurt stilistei: eu vreau creasta! Stilista se uita spre bunicul aflat pe scaun si ii spune scurt: tunsul normal e 8 lei, creasta e 10 lei. Bunicul ofteaza: cu creasta, domnita, daca asa se poarta acu’!
Ies din frizerie, merg sa imi caut o pereche de adidasi pentru sala ( da, m-am apucat de sala, aparate, alea alea, in alt episod revin cu poze cu baietii rai de pe acolo ). Prin magazine la fel, teroare, mamele cu copii iesiti la umplut rucsacul. Mami, mami, vreau si eu rucsacul ala! Nu asta, ala cu Spiderman, e doar 100 de lei. Mami ofteaza, scoate banul: bine puiu, daca trebuie…
Nu vreau sa incep cu pe vremea mea… Mi se pare un cliseu, fiecare generatie are alte prioritati, alte necesitati, alte standarde. Totusi, parca era altfel atunci cand abia asteptai prima zi de scoala pentru a te reintalni cu colegii, a povesti ce ati facut in vacante, a primi manualele noi, a iesi in pauza mare pentru a schimba mancarea pe principiul ” a ta e mai buna”, iar hainele, banii din buzunar sau salariile parintilor nu contau!
Acum ce a mai ramas? Dorinta de a arata cele mai misto haine, cel mai fain rucsac, de a te lauda cu cel mai bun calculator, de a spune ca parintii tai sunt patroni, directori sau nu mai stiu ce functie importanta, ca te aduc la scoala cu Mercedes, Audi, BMW? Scoala…cui ii foloseste, oricum totul e de vanzare, pana si diplomele!
P.S: chestiile astea sunt prin clasele 1-4, deja in gimnaziu trecem la un alt nivel si alte pretentii.
De fapt cu tot cu asta sunt 3003, noroc ca le numara WordPressul si am vazut si eu. Oare cand au trecut asa repede? ( din februarie 2007 ) A da, mai sunt si vreo 11.000 comentarii. Multumesc.
Potrivit studiului, 93% dintre tineri nu au experienta potrivita postului pentru care au aplicat sau nu au deloc experienta; totusi, 85% dintre acestia isi doresc un salariu de minimum 500 de euro, majoritatea explicand ca aceasta este suma cu care considera ca ar putea trai decent.
Doar 12% dintre participantii la sondaj s-au aratat dispusi sa ia parte la proiecte non-profit fara a fi recompensati sau sa accepte salarii mai mici pentru perioada in care acumuleaza experienta.
Presupun ca studiul e facut in Bucuresti, desi nu se mentioneaza. Acolo da, 1400 lei e un salariu de subzistenta, abia daca iti platesti chiria si iti mai ramane de o Cola si o iesire la junk food. Totusi, pe cine sa dam vina? Pe nenorocitii aia de angajatori, ca nu vor sa scoata banu’? Pe tineri, care 4-5 ani, in timpul facultatii, freaca duda, iar dupa se trezesc sa ceara 500 euro salariu, ca au auzit ca asa se poarta?
Solutia ar fi simpla, cel putin pentru tineri: lucrati pro bono sau part-time din timpul facultatii, astfel ca, atunci cand va vedeti cu diploma in mana la interviu, sa aveti si experienta in spate, nu doar tupeul de a cere bani. Altfel, cel putin 6 luni – un an, multumiti-va sa mancati o coaja de paine cu apa, pana acumulati un pic de experienta.
Desigur, mai este si varianta „las’ ca imi da bani tata pana la adanci batraneti”, pe care tineri o aplica cu succes. De aia avem tineri la 30 de ani care se plang ca in Romania e naspa, ca nu li se ofera nimic. Nu ai cum sa primesti ceva daca tu nu oferi nimic in schimb.
Se spune ca un angajator nu iti da salariul cerut decat daca este sigur ca tu aduci cel putin de trei patru ori banii aia inapoi in firma. Asta ar trebui sa ne dea de gandit nu?
