Ce mă sperie la 35 de ani

Sincer să fiu, nu știu când au trecut ultimii 5 ani, mental am rămas cu impresia că mă învârt în jurul vârstei de 30. Dar uite că anii zboară, în vreo 2 luni fac 35, și am senzația că vreau să fac o mulțime de chestii, dar ziua are doar 24 de ore, și din păcate 8-9 trebuie să le dorm. Iar restul nu îmi ajung. Dar nu asta mă sperie la 35, sunt mai multe chestii care mă pun pe gânduri.

Că nu am făcut prea multe investiții pentru viitor
Știu teoria, e bine să te apuci de economisit, de investiții cât mai devreme, dacă se poate chiar imediat ce începi să lucrezi. Doar că pe măsură ce îmbătrânești apar copii, ratele, grijile, începi să îți dorești lucruri mai bune, experiențe mai faine, ai un stil de viață mai scump, și parcă banii nu mai ajung pentru toate, chiar dacă ți-au crescut veniturile. Știi că trebuie să faci economii, nu te poți baza pe pensie, dar e greu să faci din asta o prioritate.

Că lumea e tot mai rea
Probabil eram mai naiv pe la 20 de ani, credeam că oamenii sunt buni până la proba contrarie, dar după ce treci de 30 constați că oamenii sunt tot mai egoiști, fiecare trage pentru el, vezi tot mai rar pe cineva dispus să ajute dezinteresat. O fi și societatea de vină, nu zic nu, la noi încă e lupta pentru supraviețuire, nu am ajuns la nivelul de relaxare din vest. Dar parcă suntem prea egoiști.

Că am bani pentru pasiuni, dar nu am timp pentru ele
Drona asta a stat pe birou două săptămâni până să o scot la plimbare. Am gadgeturi de testat, de exemplu ultimul Samsung, Galaxy S9+, care stă în cutie deoarece nu am timp să mă joc cu el. Vara ies cu bicicleta cât de des pot, dar tot am senzația că uneori adună rugina. Probabil am putea să facem cel puțin o ieșire din oraș pe lună, dar uneori trec luni la rând doar cu muncă, dus copii la școli, cumpărăturile necesare pentru casă și în weekend odihnă, că suntem rupți după 5 zile de tras. E un pic frustrant, la 20 nu ai bani să faci tot ce vrei, la 30 ai banii, dar nu găsești timpul.

Dacă aveți în jur de 20 de ani și prea mult timp liber la dispoziție bucurați-vă de el, faceți tot ce vă trece prin cap, după 30 nu mai știți cum zboară anii pe lângă voi.

Că echilibrul viață personală – job – prieteni -familie e tot mai greu de menținut
Dacă ești prea ocupat la job nu mai apuci să te vezi cu prietenii suficient, sau familia te vede tot mai rar. Dacă nu muncești suficient de mult nu poți oferi cele necesare familiei. Și așa mai departe…

Că nu ne putem găsi fericirea în lucrurile pe care le avem deja
Probabil e și vina societății consumeriste în care trăim, dar mereu alergăm după lucruri, iar când le obținem constatăm că fericirea oferită de ele e de scurtă durată. Știți teoria, cumpărați experiențe, nu lucruri, dar parcă vrei și o mașină mai bună, un telefon mai tare, o casă cu grădină, iar după ce le ai tot nu ești mulțumit, și cauți alte lucruri după care să alergi. Nu ne bucurăm suficient de mult de faptul că suntem sănătoși, avem o familie care ne iubește, prieteni care țin la noi, că cerul e albastru și soarele ne încălzește fața. Lucrurile simple.

Că nu mai citim
Bombardați mereu cu informație din toate părțile, Facebook, Instagram, televizor, Netflix, știri, avem senzația că trebuie să consumăm tot, să știm tot, și nu mai apucăm să ne bucurăm de o carte bună.

Că nu avem grijă suficient de sănătatea noastră
Știți poezia, nu? De luna viitoare mănânc mai sănătos, îmi fac abonament la sală, fac mai multă mișcare, îmi fac regulat analizele și așa mai departe. Dar între timp mai băgăm un fast-food, o Cola, o bere, mai stăm cu fundul pe scaun 8 ore la birou zilnic. Dar de luna viitoare…

Că nu mai avem curaj să încercăm chestii noi
La 20 de ani era simplu, îți venea cheful să pleci undeva, aruncai două haine în rucsac și te urcai în tren. Acum planificăm concediul cu un an înainte, totul trebuie calculat la sânge. Duse sunt zilele când îți asumai riscuri doar pentru a a simți adrenalina în sânge.

Ca nimeni nu știe de fapt ce face cu viața lui
Vezi unii oameni foarte siguri pe ei, care au planificat viitorul în avans, știu și ce școli vor urma copiii lor, unde vor locui peste 5 sau 10 ani, ce casă vor avea, cum va fi jobul lor. De fapt nimeni nu știe ce face, viața se schimbă de la o zi la alta, e obositor să tot planifici viitorul, să încerci să controlezi totul în jurul tău, pentru că nu te mai bucuri de prezent.

Doar că unii se ascund mai bine ca alții.

Legătura la voi, aveți ceva lecții de viață de dat? 🙂



7 Comentarii

Știu că abia aștepti să îmi spui că nu am dreptate: