Trăim într-o societate care ne învață că nu e bine să îi refuzăm pe cei din jur. În teorie treaba asta sună bine, trebuie să îi ajuți pe cei din jur, în practică ajungi adesea să îți consumi mult timp făcând favoruri unor oameni care nu merită să le primească.
Până acum câțiva ani ajutam și eu pe oricine, oricând, până când mi s-au aprins beculețele și mi-am dat seama că mulți oameni se folosesc de mine doar pentru a obține diverse lucruri, iar atunci când am eu nevoie de ajutor uită să îmi întoarcă favoarea.
Nu spun că nu e ok să faceți fapte bune, să îi ajutați pe cei din jur, zic doar că trebuie să vă alegeți cu grijă prietenii și să vă gestionați mai bine timpul. Am realizat că în ultimul timp am devenit foarte indiferent la părerea celorlalți despre mine, iar ăsta e un lucru bun din punctul meu de vedere.
O fi vârsta de vină sau experiența acumulată până acum, dar ajungi la un moment dat în viață când realizezi că timpul tău e foarte valoros pentru tine, iar dacă tu nu ai grijă cum îl folosești ceilalți vor încerca să ți-l irosească în interesul lor.
De exemplu, pe blog primesc des solicitări de promovare a unor evenimente, iar singurul beneficiu oferit de cei care îmi cer ajutorul este menționarea mea pe o listă cu parteneri, eventual pe o pagină unde nu intră nimeni. Astea nu sunt propuneri de parteneriat, cum le zic organizatorii, ci milogeală. Dacă ai un eveniment fain, gratuit pentru participanți și care ar putea fi interesant pentru cititori voi scrie despre el. Dacă participarea la eveniment costă și vrei să îl promovez atunci te aștept la casierie, timpul meu e la fel de valoros ca al tău. Altfel e simplu, spun NU.
La agenție avem din când în când clienți care încearcă să forțeze nota, să primească mai mult decât am stabilit prin contract, să adauge cerințe noi pe parcurs. Să fim înțeleși, mereu oferim clienților ceva în plus față de discuția inițială, avem grijă să livrăm peste așteptări pentru a mulțumi lumea. Totuși, sunt clienți care au impresia că dacă au plătit o dată pot cere de n ori diverse lucruri. În cazul ăsta le prezint pentru fiecare cerință suplimentară costul. Nu vor să plătească nici o problemă, un NU ne ajută să ne îndreptăm atenția asupra clienților care apreciază timpul nostru.
Prietenii și amicii. Aici e și mai complicată treaba. E important să facem distincția între prietenii apropiați, cei pe care îi numărăm pe degetele de la o mână, și diverse cunoștințe, eventual cele care își amintesc de noi o dată la 5 ani, fix când vor să îi ajutăm cu ceva. Pentru prietenii apropiați da, răspund mereu afirmativ, îmi fac timp când au nevoie de mine pentru că sunt sigur că și ei procedează la fel când am nevoie. Pentru cei care apelează la mine doar când au nevoie și după aceea uită să salute un simplu NU îmi economisește timp.
Știu că nu e ușor să spui NU, suntem obișnuiți cu politețea, vrem ca cei din jur să ne considere persoane bune, amabile, dar pe măsură ce înaintăm în vârstă timpul devine cea mai prețioasă resursă de care dispunem. În condițiile astea ce ați prefera, să vă petreceți timpul ajutând persoane care nu vă vor ajuta înapoi, lucrând pentru oameni cu care nu vreți să lucrați sau să aveți mai mult timp pentru voi, ideile și pasiunile voastre? Eu aleg varianta a doua.
Foto: Three Signs In Male Fists via Shutterstock
O da, asta cu cunostintele e clasica, te suna sa iti spuna ca are nevoie de ceva urgent, il ajuti si dupa aia nici nu mai raspunde la telefon.
Nici eu nu știu să spun nu, chiar și unui necunoscut. Am ajutat mult fără să cer ceva în schimb. Mi-am sacrificat multe ore din timpul meu liber, motorină la mașină fără să cer un ban, la orice oră eram disponibil dacă cineva avea nevoie de ajutor. Asta până într-o zi când iubita mea m-a făcut să casc ochii mai bine și să-mi dau seama că greșesc undeva. Eram la cumpărături, când îmi sună telefonul. Cineva îmi cerea să-l duc într-un alt oraș la 100 Km pentru că trebuia să vină în România cu avionul, dar era mai incomod pentru el să ia unul din zecile de trenuri. După o discuție cu partenera, mi-am dat seama că ceva nu-i bine. Exact așa mi-a zis ”învață să spui nu”.
De ar fi să număr câte weekend-uri și seri mi-am pierdut să instalez laptop-uri gratuit pentru câte cineva, și nici măcar nu eram nici prieteni apropiați. Și multe altele….
Dar așa suntem noi, românii, mai sufletiști.
RT @mariussescu: Cum am învățat să spun NU http://t.co/7xxl6cvNCo