Ieri am trecut prin piață. Vroiam niște mere. Am găsit o vânzătoare care avea mere frumoase, am cerut 2 kilograme, am plătit și am plecat. Acasă am văzut că vânzătoarea mi-a tras o mică țeapă, a pus în pungă și vreo 2 mere stricate, pe lângă cele frumoase. Așa s-a gândit ea, să scape de marfa stricată la preț de marfă bună. E vina mea, normal, continui să am încredere în oameni, deși ei se încăpățânează să îmi demonstreze contrariul.
Totuși, vânzătoarea aia nu își dă seama că își strică singură afacerea. Se bucură că a scăpat de 2 mere stricate, dar nu își dă seama că a pierdut definitiv un client. Dacă eram mulțumit aș fi cumpărat în continuare de la ea, după experiența de ieri o voi evita și voi spune și altora să nu cumpere de la ea.
Pare ciudat, dar chiar și la piață eu dacă găsesc un om care să ofere marfă bună la un preț decent cumpăr doar de la el, nu îmi place să risc tot timpul cu alți vânzători. A da, dacă vreți să cumpărați fructe și legume de la țăranii noștri, nu din import, uitați-vă la mâinile vânzătorului și la haine. Cine muncește la țară nu are mâinile albe și pline de inele, nici haine de firmă.
Chestia asta cu merele stricate se întâmplă și cu brandurile. Găsim un brand bun de care suntem mulțumiți, brandul respectiv scoate pe piață produse care ne plac, la un preț corect. Poate că e vorba de telefon, laptop, mașină, pasta de dinți sau pantofii de zi cu zi. Cu toții avem branduri preferate, în care avem încredere. Totuși, dacă se întâmplă ca brandul respectiv să scoată pe piață un produs prost pe care să ni-l vândă nouă de bun, dacă brandul respectiv încearcă să ne țepuiască, a doua oară nu mai cumpărăm acel brand. Fugim de el și spunem și altora să îl evite. Așa au dispărut multe branduri mari de pe piață.
Dacă aveți un brand, o companie, nu încercați să vindeți mere stricate clienților. Poate că veți scăpa de stocul de mere stricate, dar veți pierde și clienții. Pe termen lung e mult mai avantajos să vindeți doar mere bune clienților. Mai bine pierdeți câteva mere, decât să vă pierdeți clienții și reputația.
O chestie de genul asta am patit si eu. Am cerut doua kg de cartofi si cand am ajuns acasa am descoperit ca aveam mai bine de 1 kg de…. radacini de ridiche. 🙂
Eu mi-s mai tupeista si urasc sa fiu inselata, in orice fel, asa ca m-am intors la magazin, am cerut explicatii, ne-am uitat chiar si pe caseta pentru ca deh, eu eram cea care mintea. Rezultatul? Niste scuze, punct! Binenteles ca nu am mai revenit nici pana in ziua de astazi la acel magazin.
Si-au pierdut o clienta sau mai multe pentru ca astfel de ” vesti “circula f.repede si am avut grija sa pasez mai departe!
@addicted – s-a gândit vânzătoarea că poate vrei să faci o salată. 🙂
Draga de ea, cum de nu m-am gandit c-ar fi avut si intentii bune? Rusine mie. 🙂
Romanul nu stie sa isi vanda marfa si sa fidelizeze clientii. Are o mentalitate ingusta, se asteapta la castiguri imediate si prefera sa i se strice marfa pe taraba, decat sa o vanda la un pret convenabil. E un cerc vicios! Statul roman nu face nimic pentru agricultura, micii producatori tin la pret si nu se adapteaza vremurilor si mafia pietelor controlata de “bronzatii” care aduc produse din Grecia sau Turcia.
foarte bun articolul,daca ar citi cine trebuie acest articol multe firme nu ar mai putea sa fie pe viitor intre-o situatie neplacuta financiar si nici vanzatorii de mere sau oricine vinde ceva.Unul dintre articolele care l-am ‘savurat’ pana la capat.