Din confesiunile unui dependent de pufuleti

Da mai, recunosc, mananc pufuleti Gusto. Ce naiba, e doar 50 de bani punga. Cu 3-4 pungi am rezolvat si pranzul si cina, mai ales ca stau prost cu timpul alocat gatitului. Iar din 1 milion cat produce fabrica lor pe zi sigur nu simt ei tocmai lipsa pufuletilor mancati de mine. Ceea ce e mai ciudat e ca chiar provoaca o stare optimism pufuletii astia. Cum sa nu zambesti cand vezi un tip la 26 de ani cu 6 pungi de pufuleti in mana! Nu prea ma incadrez in profilul consumatorului clasic, nu?

O fotografie cu mine prins asupra faptului de catre spionii din Liga Optimistilor:

In concluzie, nu va mai zgariati atata unii ca lumea incearca sa va duca cu pufutele. Mai bine luati o apa plata si niste pufuleti si incercati sa vedeti latura pozitiva a vietii!

P.S: Stiu ca si voi mancati pufuleti. Intrebarea este de ce?

Recomandă articol

5 Comentarii

  1. OMG, pufuleti din astia bag si eu la ghiozdan! 🙂
    Imi aduc aminte de copilarie, sunt gustosi si sarati, dau o senzatie de bine… Nah ca mi s-a facut pofta. 😛

  2. Imi plac foarte mult. Mai tot timpul am o punga pe birou. Sunt comozi ca substitut pentru masa de prinz pentru ca nici eu nu am timp de pierdut. Mai merg seara la un film dar cu ceva bere. 8)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *