Drumurile noastre toate

Am ajuns acasă, după 3300 de kilometri făcuți în 15 zile, dintre care vreo 800 în România, restul pe afară, mai ales pe autostradă. Ultimul drum a fost de 1200 kilometri, făcut în 16 ore. Primii 600 de kilometri făcuți pe autostradă, în 5-6 ore, lejer, relaxat, următorii 600 în 9-10 ore, fără autostradă, un pic prin Bulgaria și mai ales prin România, cu stres, atenție la gropi, marcaje pauză sau puse aiurea și nebuni care cred că le-a dat mama lor cadou tot drumul.

Și asta spune totul despre cum și pe unde se conduce în România.

Câteva idei:

• Bulgaria a avansat enorm la capitolul drumuri în ultimii 10 ani. Țin minte acum 7 ani cum încă mergeam pe drumuri de pământ sau pietruite, fără indicatoare, prin sate uitate de lume, acum au autotrăzi ce rivalizează cu cele din Vest, unele porțiuni sunt chiar mai bune decât cele din Grecia. Nu toată țara e cum trebuie, dar dacă continuă în ritmul ăsta în 5 ani drumurile lor vor fi ca în Vest.
• Și bulgarii, și grecii știu că drumurile bune aduc turiști și bani. Cele mai proaste drumuri ale lor sunt de cele mai multe ori mai bune ca cele mai bune drumuri ale noastre. Am ajuns pe drum asfaltat până în vârf de munte la Meteora, grecii aveau asfalt chiar și pentru câteva case izolate dintr-un sătuc din Lefkada, bulgarii au drumuri bune spre toate stațiunile turistice, și în curând cred că vom putea traversa toată Bulgaria pe autostradă. Știu că sunt și la noi excepții din astea, de exemplu pe TransRarău e foarte ok drumul, dar la ei e normalitatea. Și nu am pretenția să fie asfalt pentru tot, dar e jenant să spui că ai stațiuni turistice de interes național unde îți rupi mașina în toate gropile.
• M-am simțit ca ultimul fraier când am trecut prin 20-30 de tuneluri lungi de 3-4 kilometri, ce traversează toți munții grecilor și ai bulgarilor, și mi-am amintit că noi încă nu avem o autostradă ce traversează Carpații, pentru că e greu domle, sunt munți de trecut. Auzim aceleași scuze de 30 de ani, sper să nu le auzim și peste 10 ani.
• Nu neg, am progresat și noi ca țară în ultimii ani, dar ne mișcăm mult prea încet și ratăm multe oportunități, economice și turistice, pentru că nu avem drumuri. Explică-i unui străin că un drum de 200 de kilometri poate dura între 3 și 6 ore, și nu 2 ore, și după aceea poate înțelegi de ce încă suntem ocoliți.
• Timpul înseamnă bani, un turist nu vrea să piardă o zi pe drum pentru a ajunge la o locație turistică, un investitor nu va deschide o fabrică dacă pierde 2 zile să scoată marfa din țară și așa mai departe.
• O fi frica de amenzi, o fi mirosul de civilizație, o fi și prezența autostrăzilor, dar pe afară nu am văzut așa de multe depășiri pe linia continuă, nu am primit la fel de multe flash-uri să mă dau la o parte deși eram la limita vitezei pe drumul respectiv și nu am mers constant cu alte mașini lipite de spatele mașinii mele. În general se păstrează distanța, se conduce civilizat, fiecare își vede de drumul lui.

Drumurile bune costă. La bulgari vinieta e 5 euro un weekend sau 10 euro o săptămână sau 20 de euro o lună, la greci am plătit între 10 și 15 euro pentru a merge aproximativ 600 de kilometri pe autostradă, în funcție de zonă. Știu că noi ne-am obișnuit ca popor să primim cât mai mult gratis, dar am ajuns la concluzia că nu m-ar deranja să plătesc taxe de autostradă, dacă pot reduce timpul de condus la jumătate și conduce fără stres.

Aș plăti 5 euro pentru a merge 300 de kilometri pe autostradă, că banii din rovinietă nu știu unde se duc. Voi ați plăti?