Se mai practică chestia asta prin corporații, mai ales cele mari, care vor să tragă tare de angajați. Prin discursuri motivaționale, team building-uri și tot felul de evenimente se încearcă acreditarea ideii că firma e ca o mare familie, locul unde mergi să tragi tare alături de ceilalți membrii al familiei, pentru ca tuturor să vă fie bine. Știți rețeta, americanii au dus-o la extrem, în companiile de tehnologie ai tot ce îți trebuie pentru muncă și nu numai, de la mâncare, spălătorie și spa până la zone de relaxare și gaming. Orice, numai să bagi 12 ore pe zi atunci când trebuie.
Doar că nu e așa, în corporațiile mari fiecare își are locul lui bine stabilit, și șefilor le pasă de tine cât timp ești productiv și aduci plus valoare firmei sau te încadrezi în viziunea de ansamblu. Dacă te îmbolnăvești pentru câteva luni sau firma schimbă planul pe termen lung descoperi ca familia ta adoptivă te-a înlocuit în secunda 2, cu un membru mai productiv, sau a scăpat de tine cu preavizul legal, în cel mai bun caz.
Din fericire angajații s-au mai deșteptat în ultimii ani, iar pandemia și creșterea joburilor remote a dus la schimbări de atitudine și mentalitate, atât din partea angajaților cât și a angajatorilor. Da, e ok să tragi pentru firmă, e normal să îți dai interesul pentru a îți face treaba excelent, e ideal să te înțelegi bine cu colegii și șefi pentru a merge la job cu plăcere. Și cam atât, tu vinzi timpul tău, cunoștințele tale, experiența ta, și trebuie să fii compensat pentru asta.
Scriu asta pentru că mai sunt și angajați tineri care cred că e ok să se dedice 200% firmei, mai ales la început, când vor să se afirme. E important să avem prieteni care să nu fie doar colegii de la muncă, să păstrăm legătura cu familia apropiată, să ieșim cu alți oameni după ce terminăm munca, să vorbim cu oameni din medii diferite, cu perspective diferite, să știm că există viață dincolo de job.
Dacă nu mă credeți pe mine, întrebați oamenii care au peste 20 de ani vechime în muncă și au schimbat minim 4-5 firme în cariera lor, cu câți colegi au păstrat legătura după ce au plecat, peste ani de zile. Dacă sunt 1-2 e bine.
Spalarea pe creier functioneaza in ambele sensuri. Cand un coleg pleaca, seful spune ca a tradat. Asa ca ceilalti il privesc urat.
Am o experienta a unui amic. Plecase de la o mare firma, mergand catre una mai mica. Mult mai mica. Efectiv toti colegii lui erau socati. Ei fusesera spalati pe creier ca de la compania aia se pleaca doar catre companii SI MAI MARI. Erau socati cum de a ales sa faca un pas in spate. Trei sferturi dintre ei il considerau pe bune nebun, ca e influentat gresit de nevasta (care e nemultumita ca el sta prea mult peste program).
Deci compania aia chiar era ca o familie. De fapt, ca o secta. Daca iesi din secta esti repudiat de toti.
Cum, nu e la fel și în familie, când pleci te ignoră toți? 😛
Pai daca e asa inseamna ca-ti contrazici articolul. Daca pleci de la firma X nu ramai prieten cu nimeni pt ca ei te reneaga. Exact ca-n familie.
Eram sarcastic.