fbpx

Etichetă munca

Se mai muncește mult după program?

Un studiu recent realizat de ADP Research Institute în 17 țări spune că cei din Generația Z, născuți începând cu 1996-1997, muncesc foarte mult și se forțează până în pragul epuizării, mai exact au tendința de a munci opt ore și 30 de minute în plus pe săptămână „gratis”, începând programul mai devreme, rămânând până târziu sau lucrând în timpul pauzelor. Persoanele cu vârste cuprinse între 45 și 54 de ani prestează în plus pe săptămână șapte ore și 28 de minute, iar cei peste 55 de ani, doar cinci ore și 14 minute.

Victor spune în newsletter că angajații tineri simt că trebuie să își demonstreze valoarea în fața angajatorului prin acumularea de ore suplimentare, pentru că au intrat în câmpul muncii în pandemie, au prins disponibilizări, crize de tot felul, și se simt cumva presați. E un pic similar cu ce era prin 2009-2010, când toată economia picase din cauza băncilor, și toți trăgeam tare ca să ne păstrăm joburile.

Totuși, eu cred că nu e vorba doar despre presiunea pandemiei sau a crizei prin care trecem, ci mai ales despre diferența de vârstă. E ce povesteam și eu mai demult, când ești tânăr ai chef să tragi, să arăți că poți, să înveți lucruri noi, să îi depășești pe ceilalți. După 4o-50 de ani cheful scade mult, vrei timp pentru familie, pasiuni, vacanțe.

Citește mai departeSe mai muncește mult după program?

Firma unde lucrezi nu e familia ta

Se mai practică chestia asta prin corporații, mai ales cele mari, care vor să tragă tare de angajați. Prin discursuri motivaționale, team building-uri și tot felul de evenimente se încearcă acreditarea ideii că firma e ca o mare familie, locul unde mergi să tragi tare alături de ceilalți membrii al familiei, pentru ca tuturor să vă fie bine. Știți rețeta, americanii au dus-o la extrem, în companiile de tehnologie ai tot ce îți trebuie pentru muncă și nu numai, de la mâncare, spălătorie și spa până la zone de relaxare și gaming. Orice, numai să bagi 12 ore pe zi atunci când trebuie.

Doar că nu e așa, în corporațiile mari fiecare își are locul lui bine stabilit, și șefilor le pasă de tine cât timp ești productiv și aduci plus valoare firmei sau te încadrezi în viziunea de ansamblu. Dacă te îmbolnăvești pentru câteva luni sau firma schimbă planul pe termen lung descoperi ca familia ta adoptivă te-a înlocuit în secunda 2, cu un membru mai productiv, sau a scăpat de tine cu preavizul legal, în cel mai bun caz.

Citește mai departeFirma unde lucrezi nu e familia ta

Pandemia asta a eliminat complet granița dintre muncă și viața personală

Erau ceva studii pe tema asta anul trecut, despre granița dintre muncă și viața personală, care a devenit tot mai subțire sau a dispărut, de când pandemia ne-a forțat să ne mutăm birourile în sufragerie sau bucătărie.

Și tendința e tot mai accentuată, dacă noi nu stabilim limite și nu facem o delimitare nu o va face altcineva pentru noi, iar șefii, clienții sau colaboratorii vor considera normal să te sune, să îți trimită emailuri sau mesaje și vinerea pe la 9 seara sau duminică la prânz, că doar ai internet, ai laptop, ai telefon, nu e mare lucru să verifici 5 minute ceva, nu?

Citește mai departePandemia asta a eliminat complet granița dintre muncă și viața personală

Câte ore muncim pe bune, zilnic?

Eu zic de mult că ziua de lucru de 8 ore nu mai funcționează, în primul rând pentru că sunt multe domenii unde nu te poți concentra intens timp de 8 ore, și în al doilea rând pentru că sunt joburi în care inspirația nu vine la comandă, de exemplu cele creative.

Totuși, e bine să mai urmărim cam cât timp suntem productivi zilnic, mai ales în perioada asta când work from home a subțiat enorm linia între viața personală și profesională, și putem găsi multe scuze pentru a fugi de munca adevărată.

Citește mai departeCâte ore muncim pe bune, zilnic?

Chiar nu mai vrea nimeni să muncească în țara asta?

Avem mai mulți clienți la agenție ce caută să angajeze oameni pentru afacerile lor, și nu găsesc. Și dau salarii decente, mult peste media zonei, și nu caută studii superioare sau masterate, ci oameni serioși cu chef de muncă și un pic de experiență. Deja se gândesc și ei să aducă vietnamezi să îi formeze. Și mi-am dat seama de ce nu mai găsesc oameni dispuși să muncească – toți tinerii se autointitulează mai nou traineri sau coachi. Nimeni nu mai vrea să muncească.

Citește mai departeChiar nu mai vrea nimeni să muncească în țara asta?