Dumnezeu și fidelizarea clienților

Ora 8 dimineața, nu pornește mașina, -16 grade pe bord. Filtre noi, plinul făcut. Asta e, se mai întâmplă, noroc că am cabluri de curent în portbagaj (și lopată și sare de drumuri, dar asta e altă discuție). Sper să plece vreun vecin din zonă cu mașina, ca să cerșesc și eu o găleată de kilowați.

Vecin 1: Îl întreb, îmi zice că nu mă poate ajuta, el doar a pornit mașina pentru soție, plus că nu știe cum se dă curent.
Asta e zic, mai căutăm, deși treaba cu cablurile nu e fizică cuantică. Poate era somnoros omul, cine știe…

Vecin 2: Se grăbește să își ducă mama la biserică, să nu întârzie la liturghie. Adevărul este că se vedea că baba era tare grăbită. Îmi promite că dacă mai sunt când se întoarce mă ajută.

În final apare un al treilea vecin, de la vreo 300 de metri distanță. Mă văzuse cu cablurile în mână și a venit cu mașina, din proprie inițiativă, să îmi dea găleata aia de kilowați. Am pornit în 20 de secunde, la prima cheie. Mai sunt și oameni buni, care te ajută fără să îi rogi.

Concluzia: Cred că Dumnezeu râde în barbă de mine acum, cineva a preferat să ducă o babă la biserică fără întârzieri, în loc să facă o faptă bună. Dacă nici Dumnezeu nu e bun în fidelizarea clienților, atunci cine e?

Dumnezeu – Sescu: 1 – 0.

Recomandă articol

6 Comentarii

  1. Pai fapta buna era si la faza cu drumul babei. Mai mult ca baba face acelasi lucru in fiecare duminica si ar trebui ca biserica sa fie aproape. Si baba e ma-sa. So, nu e chiar asa.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *