Generația care se mută înapoi cu părinții

Până de curând cea mai mare dorință a tinerilor după absolvirea facultății era să se mute singuri, să fie de capul lor. Unii care au avut norocul să facă facultatea în alt oraș decât cel natal, ca mine de exemplu, au descoperit încă din primul an cum e să stai fără părinții, dar majoritatea tinerilor abia după ce termină studiile se gândesc la asta.

Sau se gândeau… Cum spuneam, eu sunt obișnuit să locuiesc singur de la 20 de ani. După căsătorie la fel, nu ne-a trecut prin gând să ne mutăm înapoi cu părinții, mai ales că am rămas în Iași. Am mai spus-o și pe blog, mi se pare normal să devii independent de părinți până la 25 de ani, iar dacă locuiești cu ei după ce ai terminat facultatea cum poți să mai spui că te descurci singur?

Totuși, văd tot mai mulți tineri în jurul meu care se mută înapoi cu părinții după ce își termină studiile, chiar dacă au făcut facultatea în alt oraș. Condițiile economice și piața muncii îi determină să revina la cuib. Nu doar la noi se întâmplă asta, în State 85% dintre absolvenți se mută înapoi cu mama și tata. 85%. Enorm de mult.

Ce s-a schimbat în ultimii 3 ani? E mai acceptabil în 2011 să locuiești cu părinții după ce ai terminat facultatea decât era în 2008? Tinerii vor spune că da, dar eu cred că are legătură în continuare cu ceea ce ai făcut în facultate, cu pregătirea ta ca om. Dacă ai frecat menta timp de 3 sau 5 ani așteptând să îți iei diploma și să te angajezi s-ar putea să ai un șoc când mergi la primul interviu.

Dacă ai încercat să te angajezi chiar și part-time, dacă ai participat la internship-uri, dacă ai profitat de orice ocazie apărută pentru a acumula experiență reală nu cred că vei fi nevoit să te muți cu părinții după ce ți-ai terminat studiile. Cu cât începi să lucrezi mai repede cu atât îți va fi mai ușor când vei dori să stai pe picioarele tale. De exemplu eu când am absolvit lucram deja cu normă întreagă și brusc m-am trezit cu mai mult timp liber decât eram obișnuit.

E adevărat, dacă stai cu părinții nu ești nevoit să accepți orice job de rahat doar pentru a plăti facturile, nu trebuie să te stresezi că nu ai cu ce să îți cumperi mâncare sau cu ce să plătești întreținerea, însă situația asta doar amână un moment care va veni oricum, clipa când va trebui să te descurci singur.

La voi cum e? V-ați mutat înapoi cu părinții după ce ați terminat studiile? Dacă răspunsul e da, de ce?

Recomandă prietenilor!



6
Comentezi și tu ceva?

avatar
  Abonează-te  
newest oldest most voted
Notify of
vlad.gidea
Member

Am aflat cat de greu e sa te descurci singur inca din clasa a IX-a … Am avut ajutor din partea lor, bineinteles si inca ma ajuta. Si eu ma gandesc ce am sa fac dar sa ma intorc in casa parinteasca in nici un caz. Criza ii influenteaza, bineinteles, dar ma gandesc daca nu cumva aleg ei calea mai usoara pentru ca nu sunt dispusi sa lupte pentru visele pe care le aveau. Nu conteaza, nu toti trebuie sa fie oameni de succes in viata. Nu uita ca avem nevoie de oameni sa descarce marfa, sa spele strazi, sa… Citește tot »

anda_elena
Member

Sa incep ca la alcoolici anonimi: sunt Anda, am ~ 28 de ani, sunt maritata, am un copil si locuiesc cu parintii! E o realitate pe care nu am de ce si nici nu vreau s-o ascund. Sunt avantaje si dezavantaje – dar, in acest moment si din punctul nostru de vedere, avantajele primeaza. Sunt nascuta si crescuta in Iasi, am facut studiile tot aici, serviciul mi-e in Iasi. Automat, viata mi-am petrecut-o in casa parintilor. Nici eu nu concepeam, in “tinerete”, sa-mi petrec (mai ales) primii ani de casnicie sub acelasi acoperis cu parinti/ socri/ alte persoane. Dar, vine… Citește tot »

anda_elena
Member

Nu m-am simtit atacata – daca impresia asta am lasat-o 🙂 Am inteles la ce te-ai referit. Dar, printre ei, mai suntem si noi – astia care muncim si totusi stam cu parintii 🙂 In acelasi timp – daca e sa vorbesti despre intretinuti si despre tineri care copilaresc pe banii parintilor – poti sa-i incluzi lejer pe cei care au casa, masina, bani multi – toate de la parinti si fara vreun strop de sudoare din partea lor. Sunt multi din astia, care cred ca lumea le apartine si ca ei nu trebuie decat sa pocneasca din deget. Ei… Citește tot »

oana
Vizitator
oana

Nu m-am mutat inapoi cu parintii. Am zburat din cuib.