Se dă emailul de mai jos, primit pe adresa de pe blog de la un necunoscut, nici nu știu cum a ajuns la mine. Știu, stârnește mila, dar încercați să analizați un pic omul, plecând de la propria prezentare:
O să ziceți că sunt rău, dar tipul ăsta Gabi nu cred că va scăpa vreodată de sărăcie. În primul rând pentru că nu are ambiția de a reuși în viață, în al doilea rând pentru că nu e inteligent. Tot ce am reținut eu de acolo este că zilnic familia lui mănâncă 3 pâini (multă pâine frate), se uită mult la cablu (probabil Acces Direct, Măruță, cultură domle), iar idealul lui în viață este să doneze bani la mănăstire, după ce își cumpără o casă. Ar fi trist, dacă nu ar fi și comic.
Știu, tipul e foarte agramat, are idei stupide, crede că o mănăstire dacă primește o donație face numai bine cu banii primiți, probabil pune botul la tot ce vede la televizor, e ușor de manipulat de către site-urile alea cu știri anonime pe care toți le evităm, dar asta e România reală. Ca el sunt mulți români, care se chinuie să supraviețuiască, își plâng de milă. Din păcate doar atât știu să facă, să se plângă, nu să schimbe ceva în viața lor.
Prostia.
Nu e o problemă dacă ești prost, studiile chiar zic că în general proștii sunt mai fericiți decât oamenii inteligenți, deoarece problemele zilnice trec ușor pe lângă ei, sunt ușor de mulțumit. Un om prost se mulțumește cu orice, nu face eforturi să își depășească condiția.
Problema apare atunci când ești prost și ignorant, când tu crezi că ești cel mai deștept din comunitatea ta. Eu râd și acum când văd ce articole scriam acum câțiva ani, ce opinii aveam despre viață, cum abordam clienții în afaceri. Nu că aș crede că acum sunt cel mai inteligent om din zonă, tocmai asta e faza, îmi dau seama că sunt oameni mai deștepți ca mine și fac eforturi să cresc și eu. Mai o carte, mai un documentar, mai un curs online, în funcție de timp. Important e să evoluez.
Ăsta e pasul 1, să îți dai seama că trebuie să schimbi ceva în viața ta, să începi să deschizi ochii. Să te educi.
Banii.
Banii niciodată nu vor fi suficienți, știm deja asta. Când eram student mă descurcam cu 300 de lei pe lună, acum dacă am 3000 intru în panică. Odată cu creșterea veniturilor cresc și cheltuielile, începi să îți dorești chestii, să vrei lucruri de calitate, se mărește și familia.
Ai două variante dacă cheltuielile sunt mai mari ca veniturile, pot fi folosite împreună: 1. Reduci toate cheltuielile inutile, de exemplu cablul TV sigur nu e o necesitate, ci un moft.
2. Îți crești veniturile. Asta presupune că nu te vei mulțumi cu un job, s-ar putea să ai chiar 2 sau 3. În timpul facultății jonglam cu studiile și un job fulltime, după facultate lucram, făceam freelancing și scriam pe blog, acum încerc să fac lucrurile să meargă la agenție, dar nu ignor nici blogul.
Cheia este diversificarea veniturilor. Dacă vorbești cu mulți antreprenori vei afla că au demarat propria afacere lucrând noaptea, pentru a păstra și serviciul care le asigura o sursă de venit. Mulți au lucrat ani de zile câte 12-16 ore pe zi, până au ajuns la un nivel decent de trai.
Explică asta unui om care la ora 4 rupe ușa la serviciu, ajunge acasă și se relaxează în fața televizorului, iar noaptea se plânge pe net că are o viață grea și nu îi ajung banii. Nu ar lucra o oră în plus, dar el vrea bani. Poate se roagă la biserică să câștige la Loto, cine știe…
Lenea
De foame nu se moare în România, vă zic sigur. Poate de lene, că leneșii se plâng că mor de foame, dar nu ar presta o muncă sub nivelul lor, nu ar urma un curs pentru a se califica într-un alt domeniu, nu ar citi niște studii pentru a arăta superiorilor că le merge mintea.
Poți să faci sport în parc, poți să mergi la evenimente gratuite pentru a face networking, poți să înveți o meserie nouă sau să îți transformi un hobby într-o sursă de venit, dar nu ai chef, pentru că ți-e lene? Ghinion.
Prietenii
Chestia aia cu veniturile tale, care sunt proporționale cu veniturile prietenilor are logică. Gândiți-vă un pic, dacă prietenii tăi Costică și Gică sunt strungari și câștigă 1000 de lei pe lună (zic și eu) sunt mari șanse să câștigi și tu tot pe acolo, ba chiar să fii și tu tot strungar. Seara te oprești la o cinzeacă cu ei, dimineața bagi o țuică, la prânz te culci vreo 3 ore că și așa patronul nu te vede și viața e frumoasă, nu?
În schimb dacă începi să faci networking, să îți faci prieteni noi, oameni cu aspirații, care trag pentru ei, se zbat să își clădească o afacere, să își crească veniturile, sunt șanse mari să intri și tu în jocul ăsta, să îți vină și ție idei, să tragi și tu pentru un trai mai bun.
Vezi că prietenii te trag înapoi? Schimbă-i, nu scrie nicăieri că trebuie să petreci timp cu oameni care îți fac mai mult rău decât bine.
Frustrările personale
Dacă vă dați un pic pe Facebook sau citiți comentariile de la articolele ziarelor vă puteți da seama ușor cât de frustrați sunt mulți dintre români, în câte conspirații cred și cum fac orice pentru a da vina pe alții pentru propriile eșecuri, pentru viața lor tristă. Știu, ăștia un pic mai deștepți dintre români trăiesc într-o bulă, dar realitatea e dezolantă.
De exemplu articolul despre reunificarea bisericilor catolice și ortodoxă, care știm că nu va avea loc prea curând, că sunt prea multe jocuri de putere și bani la mijloc. Sunt sute de comentarii cu acuzații, cu conspirații, cu jigniri, de la oameni care în viața reală nu știu să lege 2 cuvinte dacă îi întrebi ceva mai elaborat. Dar ei au păreri, că au citit ei pe undeva, că masonii, că reptilienii…
Românii sunt frustrați pentru că nu câștigă destui bani, pentru că lucrurile nu merg cum trebuie în viața lor, pentru că nu au mașină ca a vecinului. Dar niciodată nu e vina lor. Poate e de vină vecinul că fură (sau muncește 14 ore pe zi), poate e de vină șeful că nu îi plătește suficient (sau ei pentru că nu sunt destul de valoroși în firmă), poate că e de vină statul că nu le dă destule ajutoare. Important e că niciodată nu e vina lor, pentru nimic.
Nu am prea multe concluzii. Eu doar încerc să stau departe de oamenii ăștia, că îmi strică karma și nu are sens să mă încarc negativ cu nemulțumirile lor. Mă întorc în bula mea, unde românii sunt deștepți, frumoși și nu îi doare capul de grija altora, ci își văd de viața lor.
Am crezut ca doar eu am o problema cu genul asta de oameni 🙂
Nu mai suport pe nimeni care nu-si asuma ceea ce face (sau NU face) si se mira ca lumea e rea, viata e nedreapta. Viata a fost mereu nedreapta: sa ne gandim doar ca unii oameni se nasc bolnavi si sufera atat ei, cat si cei dragi lor, fara sa aiba vreo vina. Nedrept, nu?
Dar sa stai ca boul asteptand minuni din cer, asta intrece orice limita. A prostiei, evident. N-am pic de mila pentru acesti oameni.
Ca s-o dam pe motivationale, nu mai retin cine a scris ca ” sa te nasti sarac nu e vina ta, dar sa mori sarac este” … mare dreptate are!
Păi da, să nu uităm că totul ni se cuvine, doar suntem niște speciali.
http://waitbutwhy.com/2013/09/why-generation-y-yuppies-are-unhappy.html
Foarte bine exemplificat articolul!
Desigur, unii ar putea comenta ca e in engleza si e prea lung si … ce aveti cu mine ca ma uit in oglinda si vad un leu semet, cand eu sunt doar o matza jigarita? Si nefericita din cauza voastra, care conspirati la toate relele care mi se intampla … 😉
Ce spui tu este doar un punct de vedere.
Eu vad ca omul merge la munca, iar asta ar trebui sa ii asigure supraviețuirea.
In tarile nordice (si cred ca suntem de acord ca acestea fac parte din societatile la care ne uitam cu jind) multi vor sa fie mesteri (electrician, tamplar, sudor – ca tot ai dat un exemplu).
Merg la munca 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana si din veniturile realizate isi permit sa-si intretina familia si sa mearga intr-o vacanta pe an.
Oamenii nu vor mai mult si nu-i condamna nimeni pentru asta. Nici nu se plang, pentru ca nu au de ce. Duc o viata linistita si se declara “cei mai fericiti oameni de pe planeta”.
Ca sa revenim, omului nostru ii putem reprosa lipsa elementara de educatie (se vede ca nu a prea fost la scoala). Probabil are un job necalificat si de aici lipsurile materiale. Pe de alta parte, nu trebuie sa cadem in cealalta extrema in care e obligatoriu sa ai trei joburi si sa muncesti 12 ore pe zi ca sa iti intretii familia.
Nu trebuie toti sa fim antreprenori, nu trebuie sa vrem toti iahturi si masini scumpe. Munca cinstita, calificata, ar trebuie apreciata la fel de mult si ar trebui sa rezulte intr-un trai decent pentru cei ce o practica.
Ca idee, orice muncă e ok. Dar când vezi ca nu faci față, ca nu ajung banii, e clar ca trebuie să schimbi ceva.
Nici eu nu vreau sa fiu rautacioasa, mi se rupe sufletul cand citesc ceea ce a scris, si nu pentru ca nu e corect, pentru situatia sa. Stiu, e vina lui nu a dedicat mai mult timp invatatului atunci cand a avut ocazia si multi dintre tinerii actuali nu realizeaza ca nu se poate face aproape nimic fara timp acordat studiilor, fara a-ti da interesul la momentul potrivit. Sincera sa fiu, sunt si lucruri de apreciat la acel domn: munceste pentru bani, nu ii fura, are ambitie pentru a obtine mai mult, sau sa-i zic optimism doar, e sincer(cel putin in ceea ce scrie).
Unde vezi ambiție? Eu văd doar lamentări.
Felicitări pentru articol!
Merci.
Dacă vrei să nu mai fii prost https://t.co/wiYtvHXzjc
Complet de acord cu articolul si felicitari ca ai avut curajul sa scri asta
Cel mai bun lucru pe care il putem face pentru acest om, este sa nu fim ca el.
Stiu ca suna nazist, dar prostia nu are leac iar genul asta de oameni trebuie, cel mult, tolerati. Nu vor intelege niciodata nimic iar daca incerci sa ii explici este pierdere de timp!
Sunt perfect de acord cu tine ca trebuie sa vrei. Ideea este ca, daca pentru a ajunge undeva, trebuie sa faci sacrificii, nu mai traiesti. Nu te mai bucuri, nu mai visezi de fapt. Esti un zombie in grad mai mic sau mai mare. Doar ca telul e, aparent, nu al grupului, ci al tau. Poate asta e problema generala, ca in matematica vietii, avansare sau chiar eliberare egal sacrificiu. Poti sa o traduci prin conspiratii sau nu, dar parca e ceva putred in Danemarca
Deci e mai bine să stăm degeaba, că și așa viața e grea, de ce să ne mai chinuim, nu?
Nu. E mai bine sa facem o schimbare atat de radicala, incat societatea sa nu isi mai permita sa ceara de la NIMENI sacrificii.
Au mai încercat unii. Comunism, fascism, nu s-a terminat prea bine.
Putem fi creativi. Nu? Sau putem sa ne luam bagajelul sa ne mutam undeva prin Andromeda. Poate acolo e mai simplu
Excelent articolul insa destul de finut… si neterminat…prostia imbraca multe forme si e in curs de proliferare la noi… Zic ca ar mai fi multe de discutat pe acest subiect…Se pare ca de la o zi la alta numarul oamenilor care le e greu sa gandeasca creste exponential in Romania. Eu sunt exasperat de intrebarile celor din jur care orice lucru sunt obisnuiti sa obtina precum pisica slanina din tava , fara nici un efort…Poate ca ghidul anti-prostie ar trebui sa cuprinda si pe impingatorii de cos la magazin , pe fraierii care dau share in speranta castigarii unui telefon sau unui pachet de tigari si sa se sfarseasca cu uleiul si faina din campania electorala. Un articol e pre putin , poate ar fi bine un grup pe o retea in care sa vina fiecare cu propriile idei si cu propria lupta “cu prostu” .Asa ar iesi cred o carte de care societatea actuala are nevoie la fel ca si de biblie…
E un articol, nu o enciclopedie. Și prostii nu cumpăra cărți, maxim Click și Cancan. Merci pt aprecieri.
“Poți să faci sport în parc”… intamplarea face sa alerg vreo 10 km zilnic prin parc… zilnic vad oameni grasi care stau cu cururile lor mari si umflate pe banci si chicotesc, se amuza pe seama mea si a altora care alearga “de nebuni prin parc”… Nu, lenea si prostia nu se vindeca. Niciodata din pacate.
Putem încerca măcar, nu?
[…] Dacă vrei să nu mai fii prost […]
De observat ca a scris corect “serviciu” , nu “servici” 🙂
🙂
Sunt si emailuri din astea ca nu stii cum sa reactionezi. Probabil majoritate il ignora. este trist ca am ajuns ca si natie sa cersim si prin email.
Felicitări pentru cele spuse. Ai un punct de vedere foarte realist și plin de prezenta!