Stăteam eu și mă gândeam că deși sunt fanul tehnologiei, al internetului, al tuturor metodelor care ne fac să comunicăm mai ușor, uneori toate astea ne fac mult prea comozi, și nu mai luptăm să păstrăm legătura cu prieteni, rude, cunoștințe, tocmai pentru că e foarte ușor să dăm de ele oricând. Nu-i așa?
Înainte trebuia să muncești pentru a păstra o relație la distanță. Scriai scrisori, călătoreai mai des pentru a te vedea cu rudele, trimiteai telegrame, făceai semnale cu fum, în funcție de epocă. Acum e suficient să pornești telefonul, apeși un buton în messenger, snapchat, skype și gata, vorbești pe videochat cu orice prieten sau membru al familiei, indiferent că e în blocul vecin sau plecat în Japonia. Totuși, adesea preferăm să nu o facem.
Comoditatea asta, de a putea vorbi oriunde și oricând, cu oricine, ne face să nu folosim uneltele astea, pentru că vorba aia, pot oricând să sun, de ce aș face-o acum? Prietenul ăla cu care nu te-ai mai auzit de 5 ani după ce s-a mutat în Canada deși îl vezi online mereu, iar înainte ieșeați la băute constant. Verișoara cu care te jucai în copilărie și acum e corporatistă, dar nu ți-a trimis niciodată un email. Tehnic o poate face oricând, practic nu prea. Și mai sunt exemple, sigur aveți și voi.
Cam asta era, avem toate tehnologiile astea, putem păstra legătura cu oricine, dar noi dăm ca proști like-uri pe Facebook la clipuri cu pisici.
Gânduri, păreri?
Oamenii au devenit mult mai comozi in ziua de astazi, poate asta e explicatia. Sau poate sunt satui de interactiune la distanta si cauta experiente live. Pana la urma, de ce sa pastrezi relatia cu cineva pe care stii ca poate nuo sa-l mai vezi niciodata?